De ce Mihai Rotaru n-ar trebui să facă un pas în spate la Craiova

Când diverși îl acuzau pe Mihai Rotaru că se implică prea mult în viața echipei, am spus că nu asta e marea problemă, ci faptul că nu-și asumă întrutotul conducerea clubului.

Și-ntâmplător, chiar asta a făcut după retragerea lui Sorin Cârțu din postura de președinte.

Acum, după ce a preluat la vedere atribuțiile de conducător al clubului, Rotaru este acuzat de Pavel Badea, Aurică Țicleanu și parțial Sorin Cârțu că a ratat în misiunea sa.

Adică echipa nu este în lupta pentru titlu și de câteva etape bune nu joacă ceea ce ar trebui să joace. Asta în mare pentru că fiecare dintre cei menționați, mai ales Sorin Cârțu, vorbesc și de nuanțele acestui eșec.

Prin urmare, dacă situația este cea care este, de ce n-ar fi logic ca Mihai Rotaru să facă un pas în spate ca să lase loc de acțiune unui președinte de club clasic sau unui director sportiv  cu prerogative ca-n fotbalul italian?

Pe scurt, pentru că-n opinia mea, în ciuda faptului că echipa nu a obținut rezultatele așteptate de suporteri și de gloriile fotbalistice ale Craiovei, Rotaru n-a făcut erori majore în această perioadă.

Teoria bulgarului care zice Nu și-i face pe jucători să-nțeleagă c-a zis Da

Nimic nu este mai lipsit de substanță în ceea ce privește valoarea unui antrenor decât credința că dacă nu ți-a câștigat ultimele meciuri automat antrenorul respectiv este slab.

Sau măcar nepotrivit.

Sau, preferata mea, incapabil să comunice cu vestiarul.

Deci bulgarul era bun, super comunicator când abia venise și lega victoriile, dar cu trecerea timpului în loc să comunice și mai bine, a-nceput să comunice mai prost.

E ilogic.

Petev este acum un antrenor mai adaptat Craiovei decât a fost în momentul numirii. Cunoaște mai bine jucătorii, clubul, atmosfera și chiar pe Rotaru.

Povestea cu “nu știe campionatul” este doar o scuză patriotică pentru cei care au impresia că antrenorii români merită mai mult decât reușesc ei înșiși să obțină de la viața profesională.

De ce teoria jucătorilor străini care nu înțeleg spiritul Craiovei e o exagerare

În prelungirea teoriei de mai sus, vine remarca lui Sorin Cârțu care observă corect că transferurile din această iarnă au însemnat jucători străini.

Și, automat, mai greu adaptabili la spiritul oltenesc.

Deci echipa pierde o calitate care istoric a contat mereu în zonă - de exemplu, puțini remarcă faptul că Craiova Maxima s-a bazat pe o grămadă de fotbaliști crescuți la juniorii și tineretul clubului.

Cârțu are dreptate.

Dar faptul că are dreptate nu-nseamnă automat că exista o posibilitate reală de-a face lucrurile diferit.

Care era alternativa?

Ce fel de fotbaliști ai fi putut aduce în această iarnă ca să satisfaci nevoile antrenorului? Unde găseai exact acei români care să fie și fotbaliști, și înțelegători de spirit oltenesc?

Rotaru a plătit peste 1.000.000 Euro ca să-i aducă pe acești străini, ceea ce-n mod evident arată o disponibilitate majoră de-a întări echipa cu fotbaliști, nu  cu “liberi de contract”.

De ce Rotaru e unul dintre cei mai buni președinți posibili pentru Craiova

Părerea mea este că cea mai slabă verigă din fotbalul românesc sunt conducătorii de club.

Nu doar pentru că cei pe care-i avem sunt slab pregătiți în general, ci și pentru că lipsa aceasta de resurse nu e acoperită cu expați.

Adică, jucători și antrenori buni poți aduce de afară dacă ai bani.

Conducători de club, mai greu. Și nu neapărat că n-ar fi dispuși să vină, ci mai ales pentru că mentalitatea ne împiedică să facem astfel de mișcări.

În condițiile acestea, pur și simplu mi se pare exagerat să crezi că Rotaru, care e de mai bine de un deceniu în fotbal, n-ar avea suficientă experiență să conducă un club de fotbal.

Sau că un om care a produs bani în viața sa, inclusiv pentru club, e automat mai slab decât unul care n-a produs vreodată bani pentru club, ci doar a administrat banii altora.

Normal, un director sportiv valoros crește automat clubul în zona sportivă, dar nu-ți închipui că e ușor de găsit așa ceva în fotbalul nostru.

De ce dacă ții cu Craiova e posibil să nu-ți convină nimic din ce am scris

Cel mai ușor în fotbal este să spui că cel care bagă bani este nepriceput.

Adică, patronul e prost. 

Sau, dacă ești amabil, poți spune că patronul a fost luat de val și a ajuns să se bage unde nu se pricepe.

Adică e din nou prost, dar i-ai acordat circumstanțe care-l umanizează cumva.

Ei, astfel de credințe mi se pare comice.

Adică, singurii oameni care au fost capabili să facă suficient de mulți bani încât să țină un club de fotbal sunt considerați incapabili să și conducă acele cluburi.

Dar sunt capabili cei care n-au făcut vreodată bani cât să finanțeze o astfel de activitate.

Ca și când, a face bani e o chestie ușoară, dar cumva sub demnitatea celor care nu fac bani.

În fine, un alt motiv pentru care e posibil să nu-ți placă ceea ce am scris e o teorie de-a mea legată de obiectul iubirii suporterilor.

Adică de cluburi.

Sunt unul dintre cei care afirmă iar și iar că un club de fotbal este mai mult decât o simplă societate comercială. Că nu poți trata un club ca pe o firmă oarecare.

Dar această afirmație te poate face să pierzi din vedere un aspect foarte important: deși un club este mai mult decât o simplă firmă, totuși un club este și așa ceva.

Un club este și societate comercială.

Desigur, vorbesc aici despre cluburile private, nu despre tot felul de construcții ciudate din perspetivă juridică pentru a pune-n mișcare diverse ambiții electorale sau de altă natură.

Prin urmare, dacă un club este inclusiv societate comercială, atunci e firesc ca omul ale cărui interese comerciale sunt la mijloc să aibă tot felul de pretenții.

Inclusiv, să decidă.

Unii vor alege să decidă prin intermediari numiți - președinte de club, director sportiv etc.

Alții însă se vor folosi de dreptul celui care deține și plătește pentru a face lucrurile așa cum doresc ei să le facă.

Și, asemeni lui Rotaru, vor conduce direct clubul.

Ca suporter, e posibil să nu-ți placă asta. 

E dreptul tău, nu te costă nimic.

Chiar din contră, posibil să faci economie de bani când nu mai plătești bilet ca să mergi pe stadion. Iar asta, te asigur, îl va afecta pe patron mai mult decât îți imaginezi.

Se va speria Rotaru de reacția gloriilor și a fanilor?

Nu știu dacă “speria” e cuvântul potrivit, dar cred că are o preocupare reală legată de ce se spune public despre mandatul său la Craiova.

Poate ține și de firea sa, nu știu.

Sigur însă ține de contextul de la Craiova, unde există o sensibilitate majoră legată de prezența fanilor lângă echipe.

Prin urmare, e posibil ca din vară sau chiar mai devreme de atât să apară figuri noi în conducerea executivă a clubului.

Asta deși nu-mi pot imagina cine ar putea să fie mai clar în percepții decât Sorin Cârțu în ceea ce privește chestiunile pur fotbalistice sau decât Rotaru însuși în ceea ce privește chestiunile economice.

Prin urmare, dacă se va întâmpla asta, e posibil să fie mai mult o mișcare de PR a lui Rotaru decât o credință reală că are nevoie de ajutor să conducă clubul.