E timpul să revenim la 18 echipe în Liga 1 și la sistemul clasic de desfășurare a campionatului

Liga 1 cu 18 echipe și campionat clasic
Avem o țară prea mare pentru un campionat atât de mic. 18 echipe în Liga 1 și sistem clasic de desfășurare ar fi în acord cu realitatea.

Situația actuală este o anomalie.

Nimeni nu câștigă cu adevărat de pe urma acestui sistem cu doar 14 formații în Liga 1 și cu un mod de desfășurare greu de înțeles inclusiv de cluburi, nu doar de fani.

Toată lumea pierde câte ceva.

Pierd și televiziunile, pierd și cluburile de fotbal, pierde și publicul.

Unii pierd acel ceva mai rapid, alții mai lent, dar toată lumea pierde.

Astfel, a continua cu 14 echipe în Liga 1 și cu sistem de tip play off / play out este un soi de minciună.

O amânare a adevărului.

O autoamăgire.

Avem o țară prea mare pentru un campionat atât de mic

România are aproximativ 20 milioane de locuitori în interiorul granițelor sale.

De asemenea, foarte important, suntem o țară cu dimensiuni medii spre mari în Europa / Uniunea Europeană.

Suprafață țări Uniunea Europeană
Suedia și Finlanda, țări cu suprfață mai mare, au populații la jumătate, respectiv la sfert din populația României. (Sursa: Eurostat)

Suprafața aceasta mare duce la situații în care regiuni întregi ajung să nu fie deloc reprezentate fotbalistic la nivel înalt sau măcar mediu. Prezența unei echipe de primă ligă într-o anume regiune produce efecte în fotbalul din întreaga zonă.

Nu vom mai avea situații fericite fotbalistic așa cum erau în trecut în județe precum Prahova, unde industria petrolului susținea existența unui număr impresionant de echipe desfășurate piramidal de la prima ligă până la „onoare”.

Acel model era natural pentru acele vremuri, dar de nereplicat acum. O speranță este ca tradiția acelor echipe să facă primăriile să le resusciteze sau măcar să le întrețină onest existența.

O altă speranță mai serioasă este însă ca fotbalul de primă ligă să aibă direcții corecte de dezvoltare.

Nu de alta, dar uneori baza fotbalului nu este reprezentată de eșaloanele inferioare, așa cum spune tradițional logica. Uneori baza fotbalului nostru este chiar prima ligă.

Un club de prima ligă își ramifică rădăcinile zonal. Existența sa influențează pozitiv tot ce crește sau există în jur.

Inclusiv situația actuală, cu obligativitatea de-a folosi jucători sub 21 ani în primul 11 duce la necesitatea de-a te preocupa să-ți crești juniorii, să ți-i plasezi să joace în ligile inferioare și să plătești cluburile care-ți oferă soluții pentru completarea lotului atunci când tu nu ai reușit să produci.

Dar chiar și fără această obligativitate, cel mai profitabil mod de a exista în fotbalul românesc pentru majoritatea cluburile este să devină producătoare de jucători.

Dacă tot ne place să preluăm modele de afară, hai să ne uităm mai atent la cele care au succes și să le considerăm repere.

Unii vor spune că mă contrazic – pe de o parte afirm iar și iar că fotbalul nostru trebuie să fie unul de producție, pe de altă parte spun să ne uităm la marile campionate când vrem să reproducem modele.

Nu mă contrazic.

Marile campionate produc foarte mulți fotbaliști. Nu te lăsa amăgit de concepția că forțele financiare cumpără jucători și atât.

Marile echipe ale Europei cumpără jucători, dar și produc jucători. Produc direct jucători în academiile lor, iar o bună parte dintre aceșia merg apoi la restul formațiilor din campionatul respectiv în caz că nu reușesc să se impună la echipa care i-a format.

De asemenea, aceste echipe produc indirect jucători prin faptul că de multe ori achiziționează fotbaliști de la alte formații din campionat, deci le finanțează interesat activitatea de producție de jucători.

Belgia nu este un model pentru noi în ceea ce privește forma de organizare a campionatului. Pentru așa ceva ne putem uita la campionatele mari ale Europei. Belgia ne poate fi model pentru cum să ne creștem fotbaliștii și cum să ne organizăm cluburile.

Televiziunile se mint singure când insistă pentru acest sistem

În toată această poveste, cea mai mare putere par să o dețină companiile care au achiziționat drepturile TV pentru transmiterea Ligii 1.

Companiile de telecom. Cabliștii. Televiziunile.

De ce spun că doar par să dețină această putere?

Pentru că puterea înseamnă impunere de voință.

Este voința televiziunilor să avem 14 echipe în Liga 1 și campionatul să se desfășoare după acest model cu play off și play out.

Problema este că televiziunile nu reușesc să producă mai mult decât cheltuiesc pentru acest contrac (aprox. 33 milioane Euro / sezon + costurile de transmisie / producție ale meciurilor)

De asta spun că televiziunile au doar aparent puterea. Dacă scopul lor ar fi acela de-a pierde bani, ar avea puterea în realitate.

Dar scopul lor este să facă profit, așa că puterea lor se reduce la a impune cum să se desfășoare acțiunea în urma căreia pierd banii acționarilor.

De ce plătesc atât de mult?

În niciun caz penru că fotbalul românesc valorează atât. Sunt printre cei care cred că avem un fotbal ok raportat la cât de finanțat este, dar nu am de gând să bat câmpii.

Am spus-o și o mai repet, această sumă imensă este plătită pentru că-n piața de cablu / telecom există o situație ciudată, care produce nu doar concurență, ci și teamă.

Teama că un concurent ar putea deține acele drepturi și ar beneficia astfel brusc de o poziție super avantajoasă.

Concurenții și personajele care se tem sunt RCS&RDS și Telekom. Cine mai apare în tablou poate influența lucrurile, dar sunt jucători mărunți din perspectiva riscurile financiare pe care și le asumă.

Bani buni pierd Digi Sport (RCS&RDS ) și Telekom.

Acum, ce trebuie tu să știi este că atunci când au dorit această reducere a numărului de echipe și trecerea la acest tip de desfășurare a campionatului, televiziunile au vrut să câștige bani.

Problema lor este însă că oamenii care au gândit asta au o calitate și două defecte majore.

Defectul numărul 1 al celor care au avut această idee de-a reduce numărul de echipe și se a trece la un campionat cu play off și play out este că nu se pricep la fotbal.

Dacă s-ar fi priceput, ar fi știut niște principii de bază a felului în care se formează și se alimentează interesul consumatorului de fotbal.

Printre aceste principii este și acela pe care eu îl numesc „al icrelor negre„.

Michael Jordan a spus la un moment dat:

Îmi plac foarte mult icrele negre și am suficienți bani să măncânc zilnic icrele negre. Totuși, nu fac asta. De ce? Pentru că dacă aș mânca zilnic icre negre, mi-aș pierde această plăcere.

Ideea celor care au văzut în campionatul cu play off și play out o sursă pentru nenumărate meciuri Steaua – Dinamo care vor crește interesul pentru fotbalul intern a fost o idee nefericită.

Să ai două întâlniri pe sezon ca-ntr-un campionat clasic înseamnă să crești interesul pentru acel meci. Înseamnă să le permiți suporterilor să aibă repere și amintiri clare legate de acele două meciuri. Înseamnă să limitezi ceea ce este valoros tocmai pentru a nu dilua acea valoare.

Să ai 4 sau mai multe întâlniri pe sezon, înseamnă să scazi interesul pentru acel meci. Înseamnă să creezi inflație de eveniment, să produci confuzii în amintirile suporterilor, să faci publicul să nu mai știe ce s-a întâmplat în acele meciuri, să le blurezi amintirile.

Apoi, acest sistem de desfășurare a campionatului a fost atât de diferit față de ceea ce a cunoscut fotbalul nostru de când există și până acum încât o parte a publicului n-a mai înțeles cum stau lucrurile.

Înjumătățire de puncte, echipe care joacă cu unele, dar nu joacă cu altele, echipe care se întâlnesc de mai multe ori de parcă ar fi și cupa inclusă în campionat etc.

Ce naiba mai e asta?

Cine vinde un produs știe că un cumpărător vrea să înțeleagă ce cumpără. Așa că vânzătorul ori face produsul simplu, ori profită de puterea obișnuinței. Ori se folosește de amândouă.

Televiziunile au făcut produsul complicat, i-au scăzut valoarea prin inflația de întâlniri între echipele importante / neimportante și au eliminat obișnuița din schemă.

Defectul numărul 2 al celor care au avut această idee este că nu se pricep la televiziune.

Aici lucrurile sunt simple chiar dacă modelul de business al cabliștilor care dețin posturi TV este diferit de cel al televiziunilor tradiționale.

Concret, atât timp cât pierzi bani cu acest contract, nu te pricepi. Sigur, poți spune că de fapt acele pierderi sunt niște costuri de marketing, că ai pierde mai mult dacă nu ai avea fotbal în rețeaua ta.

Bla-bla.

Pierzi bani în primul rând pentru că plătești pentru produsul fotbal mai mult decât face.

Aici este principala pierdere.

Ai plătit pentru un contract pe care în realitatea l-ai negociat indirect cu rivalii tăi din piață, nu cu partenerul tău de afaceri (LPF).

Și nu doar că plătești mai mult decât face, dar și scazi valoarea acelui produs prin simplu fapt că ai insistat pentru un sistem nociv de desfășurare a campionatului.

Ce calitate au oamenii care au decis reducerea numărului de echipe și au impus sistemul cu play off și play out?

Au avut curaj.

Aproape că au inovat.

Sigur, e vorba de curajul și spiritul inovator specific celor care vin din exterior. Nu se pricep, așa că fac lucrurile cum cred ei c-ar fi bine să le facă.

De asemenea, se pricep să fie cabliști – adică să incorporeze pierderile punctuale în veniturile generate de abonații care n-au treabă cu fotbalul.

Realitate este că au încercat și au eșuat. E timpul să revină la un sistem tradițional de desfășurare a campionatului și să ceară creșterea numărului de echipe în Liga 1 la 18.

Nu e obligatoriu să spună că au avut o idee care s-a dovedit perdantă, pot clama inclusiv faptul că le pasă de revenirea în prima ligă a numeroase nume mari pentru istoria fotbalistică a României.

LPF și cluburile își sabotează propriul produs pentru un câștig imediat

Pe scurt, LPF și cluburile au picat testul bezelei.

Pentru cei nepasionați de psihologiei, testul bezelei este o cercetare faimoasă făcută în 1972.

Concret, lucrurile arătau așa: pui o bezea în fața unui copil și îi spui că va primi încă una dacă în următoarele 15 minute se abține să o mănânce pe prima.

Studiul a indicat că acei copii care au reușit să aștepte un sfert de oră fără să se înfrupte din bezea au reușit ulterior în viață bazându-se tocmai pe capacitatea de-a-și controla impulsurile și de-a întârzia recompenesele pentru efortul lor.

LPF și cluburile au fost precum copiii din acest test.

Adică au avut în față bezeaua și au mâncat-o fără să mai aștepte acele 15 minute. Adică fără să se gândească care este efectul pe termen mediu și lung asupra produsului pe care ei vor să-l tot vândă.

De ce s-au repezit așa?

În primul rând pentru că le era foame.

În al doilea rând, pentru că niciodată n-au avut vreun plan de dezvoltare pe termen lung. Așa că au preferat să mănânce ce au în față pentru că nu se știe când mai apare ceva atât de generos.

Așa cum eu știu că televiziunile au plătit mai mult decât era cazul pentru meciurile din Liga 1, așa cum și televiziunile știu c-au plătit mai mult decât era cazul, ar trebui ca și cluburile să știe acest lucru.

Părerea mea este că prin conducerile cluburilor există inclusiv indivizi care cred că ceea ce au primit li se cuvine pentru simplu fapt că formațiile lor există. Și că vor primi în continuare atât timp cât vor continua să existe.

În toți acești ani în care fotbalul din Liga 1 a fost finanțat de un contract incredibil de generos raportat la ceea ce oferă cluburile, nu am văzut pe cineva preocupat de această vulnerabilitate.

Pentru că ceea ce unii văd ca fiind o pleașcă pentru cluburi, eu o văd ca pe o mare vulnerabilitate – să depinzi într-o măsură atât de mare de banii dintr-un contract supra evaluat.

O simplă schimbare pe piața de telecom poate duce la dispariția acestor bani și la situația în care cluburile să piardă, în medie, aproximativ 50% din buget.

În fine, această conștientizare a riscului pe care și-l asumă ar trebui să facă LPF și cluburile să se concentreze pe cele mai importante obiective firești penru fotbalul nostru – producția de jucători și aducerea publicului în tribune.

Pentru a îndeplini aceste două obiective e nevoie inclusiv de creșterea numărului de echipe de la 14 la 18 și includerea de noi orașe / regiuni fotbalistice în Liga 1.

De asemenea, tot pentru creșterea interesului față de fotbalul intern e important să se revină la un sistem clasic de desfășurare a campionatului.

La un sistem ușor de înțeles și ușor de urmărit chiar și de la televizor.

PS: din când în când, vine câte cineva și-mi spune că s-a ajuns la 14 echipe pentru a se concentra valorile. Îl ascult cu atenție și îi spun că asta e o prostie.

Nu s-a concentrat nicio valoare.

În ultimul an cu 18 echipe în prima ligă, 3 dintre retrogradate – Rapid, Ceahlăul și Oțelul – au bătut campioana Steaua pe terenul acesteia.

   

Abonează-te prin email și afli rapid când scriu un text nou: