De câțiva ani buni se discută despre această variantă – să luăm un străin valoros pe care-l cunoaștem, să-i dăm centățenia română și să-l folosim la națională.
O fac și alții, mult mai avansați fotbalistic, de ce nu am face-o și noi?
De altfel, de-a lungul timpului, am avut câțiva astfel de fotbaliști suficient de valoroși încât să fie propuși. Nu ceva de speriat, dar au fost. A fost însă greu să se-ntâmple asta în special pentru că-n zona de decizie am avut conducători și selecționeri destul de conservatori de felul lor.
Prin urmare, e vorba de felu-n care văd oamenii lucrurile.
