E ceva penibil în reacția Gazetei față refuzul FRF de-a discuta cu reporterii ziarului.
Mai exact, mi se pare penibilă încercarea de-a lovi la sentiment, cum se zice.
Faptul că se face apel la trecutul lui Berceanu, la optica sa de pe vremea în care era ziarist e o chestiune de doi lei.
Și nu e prima dată când se-ntâmplă asta.
Se spun multe prostii despre naționala României după meciul cu Suedia.
Majoritatea au legătură ori cu necunoașterea, ori cu niște izbucniri emoționale.
Nu mai vorbesc de situația în care cele două se combină.
Am să discut câteva dintre acestea pentru a putea privi cu toții aproape liniștiți ce se-ntâmplă în continuare.
Înainte de orice, Coman nu este în momentul de față de Manchester City sau de orice mare forță a fotbalului mondial.
Poate va fi-n viitor, poate nu va fi.
În afară de Dumitru Dragomir, nimeni n-are habar.
Știm doar prezentul și-l judecăm după niște criterii simple – echipele de genul acesta iau jucători care confirmă anterior la un nivel mai înalt decât Liga 1.
Sau, dacă nivelul e mai scăzut decât cel al fotbalului nostru, e vorba de fotbaliști cu niște calități fizice aparte pe lângă cele fotbalistice – de exemplu, cazul fotbaliștilor africani.
Prin urmare, e puțin probabil ca Florinel Coman să plece acum direct la o echipă de talia Manchester City.
Totuși, Petrescu spune aceste cuvinte: