Lună: decembrie 2020

Un negru mititel

Acum vreo 80 ani, Agatha Christie a scris faimosul roman Ten Little Niggers.

Care, ulterior, a fost redenumit And Then There Were None.

De ce?

Din rațiuni evidente – termenul „niggers” este unul ofensator pentru populația de culoare.

În România, titlul original a fost păstrat și tradus ca atare – Zece negri mititei.

La fel și în Franața, unde până anul acesta, când a fost schimbat, romanul a fost la rafturi cu titlul Dix Petits Nègres.

La fel și în multe alte țări, unele având comunități de culoare, altele nu.

De ce a rezistat în România acest titlu până acum?

Citește în continuare…

Principiile și contractele lui Iordănescu

Unii ironizează faptul că Iordănescu se-ntoarce la Cluj, loc în care ar fi fost umilit. Adică povești de dat dreptate ălora care n-au habar de realitate

Dan Udrea spune că Iordănescu și-a abandonat principiile des clamate public atunci când a ales să se întoarcă la Cluj.

Adică în locul din care ar fi fost dat afară într-un mod rușinos.

Aceasta este singura chestiune pe care o comentez aici, restul lucrurilor menționate de Dan fiind dezvoltări în jurul acestei idei.

În primul rând, mie nu mi se pare că Iordănescu se umilește sau abandonează cine știe ce etică profesională mergând la CFR Cluj.

Pur și simplu, semnează cu o echipă care-i oferă ceea ce el crede că e suficient ca să-și facă meseria de antrenor.

Normal, ce consideră el că e suficient diferă uneori de ceea ce poate considera presa că ar fi suficient.

Sau ceea ce consideră suporterii c-ar fi suficient.

Citește în continuare…

Naivitatea DDB

Cortacero o fi un pârlit, dar DDB n-are șanse să rezolve ceva cu amenințări și proteste. În schimb, Nicolaea Badea le-ar putea fi de folos. Mai ales dacă este rugat frumos.

Două lucruri nu-mi plac la proiectul DDB.

Primul – că au contrazis orice închipuire de-a mea legată de organizarea fanilor unei echipe românești.

N-am crezut că vor strânge vreodată sumele respective de bani. Normal, raportat la nevoile clubului, aceste sume sunt insuficiente, dar reprezintă mai mult decât a existat vreodată în istoria fotbalului nostru.

Al doilea lucru e ceva mai serios – stilistica acelor comunicate pe care le dau când apare vreun eveniment în viața lui Dinamo.

Nu știu cine le scrie, dar mă enervează stilul ăla plângăcios ceva de speriat.

Dincolo de stil, uneori au dreptate mai mult, alteori au dreptate mai puțin.

Legat de acest al doilea aspect, cel al comunicării, mi se pare că există și un soi de naivitate în unele poziții publice ale DDB.

Citește în continuare…