Scriu textul acesta din trei motive.
În primul rând, cred în lucrurile pe care le spun. Asta mi-e părerea.
În al doilea rând, pentru că Lupescu pare să aibă șanse mari de-a ieși președinte, așa că nu mă pun bine cu câștigătorul.
În al treilea rând, pentru că desfășurarea de forțe pro-Lupescu din ultimele zile are ceva care mă irită.
Nu e vorba doar de componenta politică a acestei desfășurări de forțe.
Adică deși Dragnea știe foarte bine ce face când anunță că Lupescu va avea sprijinul său dacă iese președinte al FRF și perversiunea-i evidentă, mă așteptam la așa ceva.
Nu mă miră absolut deloc. Putea foarte bine să facă asta pentru Burleanu sau pentru Pușcaș. Nu candidatul contează, ci gestul. Ca-n vorba aia plictisitoare legată de oferirea cadourilor simbolice – „gestul contează”.
Cel mai mult mă irită frica oamenilor de diferit.
Deși-i obișnuită – oamenii chiar se tem și resping diferitul în mod aproape reflex – e o frică penibilă-n același timp.
Concret, Burleanu e neplăcut de o bună parte dintre cei care formează lumea fotbalului atât din motive obiective, cât și din multe motive care țin tocmai de acest contur neobișnuit al său .
În zona motivelor obiective poate intra lejer povestea ipocrită a primei de tip Mircea Sandu pe care și-a dat-o pentru calificarea la Euro deși a promis în prima campanie că nu va face așa ceva.
Culmea este că, după părerea mea, nu-i nimic greșit să fii premiat pentru performanța unei instituții pe care-o conduci. Doar că nu e-n regulă să spui că tu nu o vei face și ulterior s-o faci.
La fel, pot fi unii care să spună că a luat decizia catastrofală de-a-l aduce pe Daum (nu sunt de acord c-a fost catastrofală) sau că tratat greșit ideea centrelor de excelență.
Sau că a ratat aproape total obiectivul numit Liga a 2-a.
Totuși, eu cred că pentru mulți dintre cei care se află-n tabăra lui Lupescu, Burleanu este antipatic mai ales pentru că e diferit de ei.
E un tocilar cu contur de politician. Vorbește mult, uneori nu spune nimic. Cu excepția aparițiilor televizate din ultimele zile în care s-a descurcat neobișnuit de bine.
În fine, pe unii nu-i deranjează că nu spune nimic, ci doar că vorbește.
Pe alții îi deranjează costumul și ochelarii.
Pe alții îi deranjează că e foarte tânăr.
Pe alții îi deranjează că nu a jucat fotbal ca ei, la un nivel respectabil. N-are nimic din golanul clasic care a jucat fotbal și care a produs bucurie reală unor oameni sau din negolanul clasic care a jucat fotbal și a produs bucurie reală unor oameni.
E un intrus.
Un intrus care a stăpânit un fotbal pe care ei l-au produs.
Ideea că a fost adus de servicii sau de Dragnea este o vină doar pentru că Burleanu adună deja caracteristicile enumerate mai sus. Faptul că Lupescu e adus la rândul său de Dragnea nu mai e o problemă pentru cei care-l contestă pe Burleanu.
În fine, printre cei care îl văd pe Burleanu diavol și pe Lupescu sfânt sunt și cei care n-au fost angajați la Federație deși ei și-ar fi dorit sincer asta.
Includ aici foști fotbaliști și colegi din presă.
Pe aceștia îi înțeleg sincer.
Mereu i-am înțeles pe cei care au susținut o tabără sau alta în funcție de dorința lor de-a roade un ciolan, de-a câștiga niște bani pentru a-și întreține familia.
Așa-s eu, mi-e milă de oameni când au comportament de cerșetor.
Din punctul meu de vedere, Burleanu a fost, per total, un președinte OK pentru FRF.
A modernizat o instituție care era de-un primitivism major într-o grămadă de arii – de la modul în care relaționa cu presa, gestiona zona de marketing, semna contracte cu furnizori și până la modul în care interacționa cu membrii afiliați.
De asemenea, strict fotbalistic, a produs un bine cu forța – acea regulă de folosire obligatorie la nivel de Liga 1 a unui fotbalist sub 21 ani.
Repet, a fost un președinte OK în opinia mea.
Inclusiv vina aceea că l-a adus pe Daum mi mi s-a părut un act de curaj și de progres pentru fotbalul nostru închistat în alegeri Pițurcă – Iordănescu, în ciuda faptului că rezultatele au fost chiar mai proaste pur fotbtalistic.
Aș vrea să iasă din nou?
Nu am niciun fel de dorință legată de niciun candidat.
La fel ca o parte dintre colegii mei din presă, încă mai înțeleg ideea că nu e rolul nostru de-a susține tabere, ci de-a fi obiectivi atât cât ne duce mintea, nu cât ne duce buzunarul.
Foto: captură Telekom