De ce e Burleanu un președinte atât de rău și Lupescu un președinte atât de bun

Scriu textul acesta din trei motive.

În primul rând, cred în lucrurile pe care le spun. Asta mi-e părerea.

În al doilea rând, pentru că Lupescu pare să aibă șanse mari de-a ieși președinte, așa că nu mă pun bine cu câștigătorul.

În al treilea rând, pentru că desfășurarea de forțe pro-Lupescu din ultimele zile are ceva care mă irită.

Nu e vorba doar de componenta politică a acestei desfășurări de forțe.

Adică deși Dragnea știe foarte bine ce face când anunță că Lupescu va avea sprijinul său dacă iese președinte al FRF și perversiunea-i evidentă, mă așteptam la așa ceva.

Nu mă miră absolut deloc. Putea foarte bine să facă asta pentru Burleanu sau pentru Pușcaș. Nu candidatul contează, ci gestul. Ca-n vorba aia plictisitoare legată de oferirea cadourilor simbolice – “gestul contează”.

Cel mai mult mă irită frica oamenilor de diferit.

Deși-i obișnuită – oamenii chiar se tem și resping diferitul în mod aproape reflex – e o frică penibilă-n același timp.

Concret, Burleanu e neplăcut de o bună parte dintre cei care formează lumea fotbalului atât din motive obiective, cât și din multe motive care țin tocmai de acest contur neobișnuit al său .

În zona motivelor obiective poate intra lejer povestea ipocrită a primei de tip Mircea Sandu pe care și-a dat-o pentru calificarea la Euro deși a promis în prima campanie că nu va face așa ceva.

Culmea este că, după părerea mea, nu-i nimic greșit să fii premiat pentru performanța unei instituții pe care-o conduci. Doar că nu e-n regulă să spui că tu nu o vei face și ulterior s-o faci.

La fel, pot fi unii care să spună că a luat decizia catastrofală de-a-l aduce pe Daum (nu sunt de acord c-a fost catastrofală) sau că tratat greșit ideea centrelor de excelență.

Sau că a ratat aproape total obiectivul numit Liga a 2-a.

Totuși, eu cred că pentru mulți dintre cei care se află-n tabăra lui Lupescu, Burleanu este antipatic mai ales pentru că e diferit de ei.

E un tocilar cu contur de politician. Vorbește mult, uneori nu spune nimic. Cu excepția aparițiilor televizate din ultimele zile în care s-a descurcat neobișnuit de bine.

În fine, pe unii nu-i deranjează că nu spune nimic, ci doar că vorbește.

Pe alții îi deranjează costumul și ochelarii.

Pe alții îi deranjează că e foarte tânăr.

Pe alții îi deranjează că nu a jucat fotbal ca ei, la un nivel respectabil. N-are nimic din golanul clasic care a jucat fotbal și care a produs bucurie reală unor oameni sau din negolanul clasic care a jucat fotbal și a produs bucurie reală unor oameni.

E un intrus.

Un intrus care a stăpânit un fotbal pe care ei l-au produs.

Ideea că a fost adus de servicii sau de Dragnea este o vină doar pentru că Burleanu adună deja caracteristicile enumerate mai sus. Faptul că Lupescu e adus la rândul său de Dragnea nu mai e o problemă pentru cei care-l contestă pe Burleanu.

În fine, printre cei care îl văd pe Burleanu diavol și pe Lupescu sfânt sunt și cei care n-au fost angajați la Federație deși ei și-ar fi dorit sincer asta.

Includ aici foști fotbaliști și colegi din presă.

Pe aceștia îi înțeleg sincer.

Mereu i-am înțeles pe cei care au susținut o tabără sau alta în funcție de dorința lor de-a roade un ciolan, de-a câștiga niște bani pentru a-și întreține familia.

Așa-s eu, mi-e milă de oameni când au comportament de cerșetor.

Din punctul meu de vedere, Burleanu a fost, per total, un președinte OK pentru FRF.

A modernizat o instituție care era de-un primitivism major într-o grămadă de arii – de la modul în care relaționa cu presa, gestiona zona de marketing, semna contracte cu furnizori și până la modul în care interacționa cu membrii afiliați.

De asemenea, strict fotbalistic, a produs un bine cu forța – acea regulă de folosire obligatorie la nivel de Liga 1 a unui fotbalist sub 21 ani.

Repet, a fost un președinte OK în opinia mea.

Inclusiv vina aceea că l-a adus pe Daum mi mi s-a părut un act de curaj și de progres pentru fotbalul nostru închistat în alegeri Pițurcă – Iordănescu, în ciuda faptului că rezultatele au fost chiar mai proaste pur fotbtalistic.

Aș vrea să iasă din nou?

Nu am niciun fel de dorință legată de niciun candidat.

La fel ca o parte dintre colegii mei din presă, încă mai înțeleg ideea că nu e rolul nostru de-a susține tabere, ci de-a fi obiectivi atât cât ne duce mintea, nu cât ne duce buzunarul.

Foto: captură Telekom