Se spune că pe bancă este cel mai greu. Inclusiv fotbaliștii care abia s-au retras și s-au apucat de antrenorat recunosc că a conduce o echipă de pe margine este o misiune infinit mai grea decât cea de actor pe gazon.
Pe 3Surse, scriu despre antrenori și despre munca lor. Despre cum gândesc jocurile, despre mutări, despre strategii și despre situațiile în care sunt oameni sau supraoameni.
Panduru a spus la Orange Sport că Becali cumpără demnitatea antrenorilor atunci când îi angajează.
Prețul este 10.000 Euro acum pentru că nu se mai găsesc antrenori care să accepte această rușine pentru 3-4.000 Euro.
E o opinie.
A mea este diferită.
După egalul cu UTA, conducerea lui Dinamo anunță din nou că are încredere în Stoican.
Adică, speră că echipa s-ar putea salva și prin joc, nu doar pentru că mor alții din cauze financiare.
Posibil, vom vedea ce va fi.
Totuși, înainte să ne uităm la ce va fi, hai să ne uităm un pic și la ce-a fost până acum, ca să știm pe ce ne putem baza cât de cât.
De câte ori am încercat să-mi dau seama care este treaba cu selecționerul Mirel Rădoi, făceam din start o eroare.
Eroarea era că-i analizam acțiunile și atitudinile ca și când Rădoi ar fi un adult.
Uneori, chiar este.
Doar că asta nu se-ntâmplă neapărat în toate momentele care ar necesita maturitate.
De multe ori, acțiunile și reacțiile selecționerului par mai degrabă ale unui puști de grădiniță.
Șumudică polarizeză mai profund decât Becali.
Majoritatea celor care urmăresc Liga 1 ori îl plac total, ori îl disprețuiesc extrem. Aproape că nu există posibilitatea de-a avea reacție de mijloc în ceea ce-l privește.
Și tocmai asta îi place la culme antrenorului.
De ce?
Vei înțelege mai multe despre Șumudică după ce vei citi textul de față.
De câte ori un antrenorul unei echipe din Liga 1 este demis, de atâtea ori încerc să găsesc o logică în spatele acestei demiteri.
Încercarea mea este ciudată având în vedere că astfel de decizii ar trebui să fie bazate pe considerente evidente.
Din păcate, inclusiv la Craiova, acestea par uneori să lipsească.
Concret, dacă iei în calcul standardele spre care Craiova aspiră și pe chiar le atinge în anumite privințe (organizarea clubului, condițiile de pregătire), atunci o astfel de demitere este ilogică în totalitate.
Înfrângerile rușinoase, cum a fost cea cu albanezii sunt în mai mare măsură de reproșat jucătorilor, abia apoi antrenorului.
Adică diferența de valoare ar fi trebuit să fie suficientă ca oltenii să câștige acel meci chiar și-n condițiile lipsei unui antrenor pe bancă.