Se spune că pe bancă este cel mai greu. Inclusiv fotbaliștii care abia s-au retras și s-au apucat de antrenorat recunosc că a conduce o echipă de pe margine este o misiune infinit mai grea decât cea de actor pe gazon.
Pe 3Surse, scriu despre antrenori și despre munca lor. Despre cum gândesc jocurile, despre mutări, despre strategii și despre situațiile în care sunt oameni sau supraoameni.
După egalul cu UTA, conducerea lui Dinamo anunță din nou că are încredere în Stoican.
Adică, speră că echipa s-ar putea salva și prin joc, nu doar pentru că mor alții din cauze financiare.
Posibil, vom vedea ce va fi.
Totuși, înainte să ne uităm la ce va fi, hai să ne uităm un pic și la ce-a fost până acum, ca să știm pe ce ne putem baza cât de cât.
De câte ori am încercat să-mi dau seama care este treaba cu selecționerul Mirel Rădoi, făceam din start o eroare.
Eroarea era că-i analizam acțiunile și atitudinile ca și când Rădoi ar fi un adult.
Uneori, chiar este.
Doar că asta nu se-ntâmplă neapărat în toate momentele care ar necesita maturitate.
De multe ori, acțiunile și reacțiile selecționerului par mai degrabă ale unui puști de grădiniță.
Șumudică polarizeză mai profund decât Becali.
Majoritatea celor care urmăresc Liga 1 ori îl plac total, ori îl disprețuiesc extrem. Aproape că nu există posibilitatea de-a avea reacție de mijloc în ceea ce-l privește.
Și tocmai asta îi place la culme antrenorului.
De ce?
Vei înțelege mai multe despre Șumudică după ce vei citi textul de față.
De câte ori un antrenorul unei echipe din Liga 1 este demis, de atâtea ori încerc să găsesc o logică în spatele acestei demiteri.
Încercarea mea este ciudată având în vedere că astfel de decizii ar trebui să fie bazate pe considerente evidente.
Din păcate, inclusiv la Craiova, acestea par uneori să lipsească.
Concret, dacă iei în calcul standardele spre care Craiova aspiră și pe chiar le atinge în anumite privințe (organizarea clubului, condițiile de pregătire), atunci o astfel de demitere este ilogică în totalitate.
Înfrângerile rușinoase, cum a fost cea cu albanezii sunt în mai mare măsură de reproșat jucătorilor, abia apoi antrenorului.
Adică diferența de valoare ar fi trebuit să fie suficientă ca oltenii să câștige acel meci chiar și-n condițiile lipsei unui antrenor pe bancă.
Dan Udrea spune că Iordănescu și-a abandonat principiile des clamate public atunci când a ales să se întoarcă la Cluj.
Adică în locul din care ar fi fost dat afară într-un mod rușinos.
Aceasta este singura chestiune pe care o comentez aici, restul lucrurilor menționate de Dan fiind dezvoltări în jurul acestei idei.
În primul rând, mie nu mi se pare că Iordănescu se umilește sau abandonează cine știe ce etică profesională mergând la CFR Cluj.
Pur și simplu, semnează cu o echipă care-i oferă ceea ce el crede că e suficient ca să-și facă meseria de antrenor.
Normal, ce consideră el că e suficient diferă uneori de ceea ce poate considera presa că ar fi suficient.
Sau ceea ce consideră suporterii c-ar fi suficient.