Se spune că pe bancă este cel mai greu. Inclusiv fotbaliștii care abia s-au retras și s-au apucat de antrenorat recunosc că a conduce o echipă de pe margine este o misiune infinit mai grea decât cea de actor pe gazon.
Pe 3Surse, scriu despre antrenori și despre munca lor. Despre cum gândesc jocurile, despre mutări, despre strategii și despre situațiile în care sunt oameni sau supraoameni.
Se spun multe prostii despre naționala României după meciul cu Suedia.
Majoritatea au legătură ori cu necunoașterea, ori cu niște izbucniri emoționale.
Nu mai vorbesc de situația în care cele două se combină.
Am să discut câteva dintre acestea pentru a putea privi cu toții aproape liniștiți ce se-ntâmplă în continuare.
Înainte de orice, Coman nu este în momentul de față de Manchester City sau de orice mare forță a fotbalului mondial.
Poate va fi-n viitor, poate nu va fi.
În afară de Dumitru Dragomir, nimeni n-are habar.
Știm doar prezentul și-l judecăm după niște criterii simple – echipele de genul acesta iau jucători care confirmă anterior la un nivel mai înalt decât Liga 1.
Sau, dacă nivelul e mai scăzut decât cel al fotbalului nostru, e vorba de fotbaliști cu niște calități fizice aparte pe lângă cele fotbalistice – de exemplu, cazul fotbaliștilor africani.
Prin urmare, e puțin probabil ca Florinel Coman să plece acum direct la o echipă de talia Manchester City.
Totuși, Petrescu spune aceste cuvinte:
Duminică, am avut ocazia să vorbesc la Digi Sport cu Mihai Teja pe o temă pe care am tot repetat-o în emisiuni: alegerea Stelei de-a numi în funcția de principal a unor antrenori aflați sub nivelul pretențiilor acestei echipe.
Am discutat subiectul cu el atât în pauzele publicitare (Viorel Grigoroiu a fost martor), cât și în direct.
I-am spus că el, Dică, Rădoi, Gâlcă și Reghecampf au reprezentat în primul rând niște riscuri inutile pentru club în momentul numirii. Că oricât de buni antrenori s-au dovedit (Reghecampf) sau se vor dovedi (restul), clubul și-a asumat un mare risc să-i numească.
Pare cumva lipsit de logică să spui așa ceva despre situația de la Steaua.
De vreme ce Becali face tot felul de boacăne și chiar își asumă uneori vina pentru eșecurile sportive ale clubului său, te poți gândi că antrenorii nu-și pot arăta adevărata valoare.
Părerea mea este că și-au arătat-o, iar în cazul lui Teja și-o arată la ora actuală.
Chiar în timp ce Dinamo era eliminată din Cupa României și imediat după meci, Rednic a avut niște reacții legate de jucătorii săi.
Reacțiile respective au fost catalogate de Ilie Dumitrescu la Digi Sport drept niște reacții împotriva logicii antrenoratului, a logicii conducerii unui grup care are de îndeplinit un obiectiv:
Observ că la Dinamo responsabilitatea pentru acest eșec e doar a fotbaliștilor. Când antrenam, eu ieșeam după fiecare eșec și spuneam că e sută la sută responsabilitatea antrenorului.
Cred că și Rednic ar trebui să-și asume. A fost al treilea lui meci si pe mine m-a șocat organizarea defensivă a lui Dinamo. Să fii condus cu 2-0 de o echipă de Liga a 3-a…
Eu nu-i judec pe cei de la penalty-uri. Eu mă întreb ce s-a întâmplat de s-a ajuns la lovituri de departajare. Tu vii și spui că aduci jucători noi când mai ai 4-5 meciuri decisive pana la pauza de iarnă și trebuie să scoți puncte?
Păi ce să mai joace fundașul tău stânga sau altul din echipă când știe că îi aduci înlocuitor?! De asemenea, i-aș întreba pe fotbaliștii lui Dinamo dacă acest meci a fost pregătit pentru loviturile de la 11 metri.
Are dreptate Ilie Dumitrescu în ceea ce spune?
Performanța obținută de naționala de tineret este una aparte pentru fotbalul nostru. De obicei, fotbaliștii români se maturizează târziu din tot felul de rațiuni – de la modul în care sunt educați acasă și până la modul în care sunt educați fotbalistic.
Prin urmare, ajungem să jucăm împotriva unor adversari egali din perspectiva vârstei formale, dar mai dezvoltați fizic și mai ales mental.
De asta nu prea aveam rezultate în ceea ce privește nivelul copiilor și-a juniorilor și de asta avem obiceiul de-a numi fotbalist tânăr jucători trecuți zdravăn de 20 de ani.
În fine, dincolo de această poveste, performanța lui Rădoi este una aparte și din perspectiva emoțiilor de tot felul pe care le-a stârnit în rândul suporterilor și nu numai.
De-a lungul timpului, n-am văzut prea multe explicații logice ale conducerii lui Dinamo legat de ceea ce se întâmplă la acest club.
Sau dacă în vorbe exista logică și plan, în fapte existau tot felul de situații care lăsau acele vorbe fără acoperire. Aici mă gândesc în primul rând vehicularea nesfârșită a acelui „New Dinamo” cu toate implicațiile sale nerespectate.
De data asta, într-un comunicat al clubului, președintele CA Alexandru David spune ceva simplu și corect – că renunțarea la Claudiu Niculescu pentru a-l aduce pe Mircea Rednic este fructificarea unei oportunități.
Adică Rednic era liber după ce-a fost dat afară de saudiții de la Al Faisaly, iar singurul mod în care putea fi adus la Dinamo era să i se facă loc pe banca ocupată de Claudi Niculescu.
Ar fi aproape ca la Cluj, cu deosebirea că lucrurile vor fi ceva mai spectaculoase din vorbe.
Adică cei de pe lângă echipă vorbesc mai mult, nu vei vedea atitudinea aceea solemn penibilă afișată de conducerea CFR și de maziliți după plecarea lui Iordănescu.
În fine, ce m-amuză este că dacă-n Gazetă se scrie că Mangia e acuzat c-a greșit pregătirea și că a apărut o ruptură între români și străini, o bucată de adevăr trebuie să existe.
Adică câțiva or fi nepregătiți și vreo câțiva or fi nemulțumiți de relația cu străinii.
Acum, dincolo de nemulțumiri, mai trebuie luată însă în calcul și logica.
La ora actuală, Craiova are un lot mai slab ca anul trecut.
De când a intrat Becali în fotbal, există o idee repetată iar și iar conform căreia acesta face lucrurile greșit.
Nu contează ce lucruri, le face greșit.
O spun oameni din fenomen – jucători, antrenori, conducători.
O spun jurnaliști.
O spun suporteri.
De exemplu, eu cred că am o grămadă de texte sau de afirmații făcute prin emisiuni în care critic cu tot felul de argumente mai mult sau mai puțin savante ce face omul acela acolo.
Uneori am avut dreptate în ceea ce am spus, alteori am avut dreptate doar raportându-mă la ce informații aveam pentru că-n realitate lucrurile se prelungeau dincolo de ceea ce era vizbil din exterior.
La fel ca mine sunt și alții. De multe ori, criticii lui Becali au avut dreptate, alteori… Înțelegi ideea.
Dacă nu ai observat singur, îți pot spune eu.
De vreo 10-15 ani, Cornel Dinu are mai multe aprecieri negative despre tot ce mișcă-n lumea fotbalului decât avea FMI despre România când ne dădea tranșe de doar câteva zeci de milioane de dolari.
Foarte probabil, e vorba de un amestec între felul său de-a fi și experiențele pe care le-a trăit de-a lungul timpului în relație cu diverși oameni.
Totuși, dacă de mai bine de un deceniu faci acest lucru în mod constant, atunci în mod evident devine un reflex să-i ataci pe alții, să-i ironizezi, să te arăți îngrețoșat etc.