Plecarea de acasă a „tocilarului” Tolontan

Cum va fi plecarea lui Tolontan

Cum se va schimba Gazeta după plecarea lui Tolontan din funcția de redactor șef și venirea lui Cătălin Țepelin?

Pe scurt, probabil că se vor schimba puține pentru ziar în sine.

Fără exagerare, cred că jumătate dintre oamenii de acolo pot ocupa funcția de redactor șef, iar ziarul ar rămâne într-o formă decentă.

Asta nu-nseamnă că munca lui Țepelin va fi una ușoară. Asta înseamnă doar că acesta-i specificul Gazetei – un grup de oameni fac același lucru de mulți ani și au ajuns la niște „relații de joc” aparte.

Citește în continuare…Plecarea de acasă a „tocilarului” Tolontan

Coloanele de text în interesul publicului nu trosnesc

De ce nu e nimic greșit în atitudinea lui Ștucan

În 2013, Gazeta Sporturilor și ProSport au decis să o elimine din paginile lor pe Anamaria Prodan.

Să ignore orice era legat de ea și să facă astfel ceea ce ei considerau o protejare a propriului public de un personaj toxic.

Gazeta a renunțat rapid la idee și l-a făcut astfel pe redactorul șef de la ProSport, Costin Ștucan, să-și arate dezamăgirea.

Astăzi, Daniel Șendre remarcă într-o postare pe Facebook situația jenantă în care s-ar afla Ștucan, care semnează acum în Gazetă un articol în care Anamaria Prodan are replică.

Vorbește de fractura coloanei ziaristului și ironizează suprafața unei situații pe care o cunoaște în profunzime.

Citește în continuare…Coloanele de text în interesul publicului nu trosnesc

De ce accept uneori să fiu înjurat pe Facebook (Video)

Am fost întrebat destul de des acest lucru și am tot dat răspunsul în discuții private.

Acum voi explica și public rațiunea pentru care, uneori, accept în discuțiile de pe Facebook comentarii care conțin și înjurături care-mi sunt adresate.

Înainte însă de-a-ți spune de ce fac asta, trebuie să știi câteva lucruri importante.

De exemplu…

Citește în continuare…De ce accept uneori să fiu înjurat pe Facebook (Video)

De ce le voi spune Steaua celor de la FCSB

Le Prénom este o comedie faină.

Dacă n-ai văzut-o, merită să o vezi. Dacă ai văzut-o, merită să o revezi.

În mare, e vorba despre ideea unui tată de-a da un nume scandalos copilului pe care soția sa urmează să-l aducă pe lume.

Prietenii familiei asistă la anunțul legat de nume și ripostează amuzant și ipocrit în același timp.

Nu există dreptate clară pentru vreo tabără, există însă multe probleme care ies la suprafață în relațiile dintre cei implicați.

Exact ca-n povestea conflictului dintre Becali și Armată.

Vei găsi această comedie și sub titlul What’s in a name?, titlu care mi-a venit în minte imediat ce-am văzut știrea din ProSport – oficial, Steaua va purta numele FCSB.

Nici nu era greu având în vedere cât de amuzante și ipocrite sunt discuțiile legate de numele Steaua sau cât de amuzante și ipocrite sunt atitudinile multora dintre noi, indiferent că vorbesc aici de oameni din fotbal, ziariști, suporteri.

Prin urmare, vreau să-mi explic gândurile din spatele unei decizii: pentru o perioadă nedeterminat de timp, îi voi spune în continuare Steaua echipei numită formal și total lipsit de inspirație FCSB.

Nu scriu ceea ce scriu aici ca să te conving și pe tine să gândești ca mine, ci ca să înțelegi de ce gândesc eu așa.

Citește în continuare…De ce le voi spune Steaua celor de la FCSB

Nevoi false în Liga 1: oameni cu gura mare pe bancă și la TV

Dănciulescu face bine ceea ce face.

3 lucruri mă irită constant când vine vorba de fotbalul nostru.

Mă irită glorificarea antrenorilor care-și “omoară” jucătorii și satisfacția paralelă a suporterilor care exultă la gândul că “ăia de câștigă o grămadă de bani” sunt astfel pedepsiți.

Mă irită reluările scurte. Mai exact, incapacitatea unora dintre cei care transmit meciuri de-a da reluări complete ale fazelor de joc interesante, chiar terminate uneori cu gol.

În fine, mă irită credința că un club are nevoie de cineva cu gura mare, „care să pună presiune pe arbitri” de pe margine, care să se certe la televizor, care să dea replici.

Dacă ești un pic atent, toate aceste 3 situații indică un fel primitiv de-a fi.

Citește în continuare…Nevoi false în Liga 1: oameni cu gura mare pe bancă și la TV

Ce ar trebui să știi despre șpagă în presa sportivă românească (Video)

 

Cred că nu există vreo temă în care suporterii echipelor de fotbal să fie mai convinși că știu adevărul și totuși să fie atât de departe de acesta.

Șpaga în oresa sportivă este un subiect pe care aproape oricine-l abordează cu siguranță totală, cu credința că ceea ce spune este negreșit adevărat.

Există oameni care fac un efort de gândire atunci când sunt întrebați cum îi cheamă, chiar aproape se uită după buletin, dar când vine vorba de-a afirma că un anume ziarist este șpăgar, orice nesiguranță dispare de pe chipul și din vorbele lor.

Pot fi inclusiv oameni care aseară au stat pe canapea, în fața televizorului și s-au uitat la un meci de fotbal alternativ cu Vocea României, dar care afirmă lejer a doua zi că nu știu cine a luat șpagă de la Becali să scrie ce-a scris sau să spună ce-a spus despre respectivul meci.

Sau sunt oameni care n-au văzut meciul deloc, dar n-au nevoie să vadă despre ce vorbesc, ei știu mai bine.

Dacă vrei să știi mai bine decât cei care doar au impresia că știu mai bine care-i treaba cu șpaga-n presa sportivă, fii un pic atent în continuare.

Pe scurt despre șpaga din trecut

Ce trebuie să știi despre șpagă
Becali este considerat de fanii rivalelor Stelei drept principalul corupător de jurnaliști sportivi. Uneori, se vorbește chiar de ziariști cumpărați cu brânză, așa, de dragul unui tablou cât mai umilitor pentru cei acuzați. (Foto – Mediafax)

Lucrez în presă de aproape 15 ani, iar asta înseamnă că am ratat la mustață o perioadă de glorie în ceea ce privește șpaga-n presa sportivă.

Când am intrat eu la ProSport, Cătălin Tolontan modificase dramatic termenii înțelegerilor dintre ziariștii sportivi și oamenii din fotbal.

ProSport făcea un titlu de glorie din independența sa editorială încă de la lansare și era primul ziar care începuse să-și trimită oamenii în deplasări în străinătate plătind biletele de avion și cazările acestora.

E posibil să mă-nșel, dar din povestirile colegilor de redacție, decizia a fost luată după ce un ziarist de la ProSport, actualmente la Gazetă, Adrian Florea, a avut o experiență nu tocmai plăcută în avionul de întoarcere dintr-o deplasare a celor de la Ceahlăul Piatra Neamț din Cupa UEFA Intertoto.

Cel mai probabil, se întorceau de la Mallorca, iar Gheorghe Ștefan i-a reproșat lui Adrian ce-a scris, cum a scris și alte minuni din categoria “ti fac io pi tini și la înălțimi”.

Din acel moment, ProSport și-a trimis oamenii în deplasări pe cont propriu și a dat semnalul unei schimbări.

Totuși, alte redacții continuau să se bazeze parțial sau total pe amabilitatea cluburilor despre care scriau și apărea instant nu doar o prietenie de interese, ci și relații strânse de condiționare – eu sunt om cu tine, tu trebuie să fii ziarist cu alții, nu cu mine.

Prin 2004 sau 2005, am avut un tablou și mai complet al relațiilor nocive dintre ziarișiti și oamenii din fotbal când am mers la Onești să fac un interviu cu Nicolae Puiu, fost patron al echipei din localitate, ajuns la faliment din cauza sa și a fotbalului.

Puiu, Dumnezeu să-l ierte, m-a-ntâmpinat în fața unei vile faine și m-a dus în oraș să bem un suc.

Mi-a povestit o grămadă de lucruri și am ajuns cu discuția și la poveștile cu ziariștii care veneau la Onești cu câteva zile înainte de meciuri, erau cazați la hotelul Trotuș, li se puneau la dispoziții tot felul de distracții, inclusiv sexuale și rămâneau în oraș chiar și după meci.

Ei asta era o formă evidentă de șpagă.

Puiu a avut o scuză pentru ce a făcut, o scuză care a sunat incredibil în gura lui:

Dumnezeu a făcut oamenii să fie oaspeți pe acest pământ, dar mie mi-a plăcut să fiu gazdă.

Ziariștii care au participat la aceste deplasări au o altă scuză – “așa se făcea pe atunci”.

M-am despărțit de Puiu, nu înainte să-mi spună că vila în fața căreia mă-ntâmpinase nu era a lui, că a-ncercat doar să se dea mare.

Că o ducea prost și că mulți o duc bine datorită lui.

A murit câțiva ani mai târziu.

În fine, asemeni lui Puiu, au existat o grămadă de oameni în fotbalul nostru care au considerat firesc să le dea șpagă ziariștilor sub tot felul de forme: bani, produse, sex, rezolvări de probleme personale.

Totul în schimbul garanției că nu vor scrie despre furturi ale arbitrilor, despre probleme din interiorul cluburilor, că vor ridica în slăvi jucători care ar fi trebuit neapărat vânduți etc.

Ziariștii luau șpagă pentru că se lua. Unii se limitau totuși doar la ceea ce gazdelor le venea ușor să le ofere – mergeai la Galați, primeai pește, mergeai la Brăila, primeai cămăși, mergeai la Onești, primeai femei…

Scuze, sper să nu mă citească vreo feministă și să m-acuze că pun peștii, cămășile și femeile pe aceeași treaptă.

Mă voi apăra spunând că uneori e nevoie de un pește care să mijlocească dezbrăcarea unei cămăși de dragul unei femei.

Mda… N-aș putea solicita niciodată șpagă ca să spun bancuri bune 🙂

În fine, ideea este că s-a luat. Unii au luat mult, alții puțin, alții deloc.

Majoritatea n-au luat deloc.

Ține minte asta.

Cei mai mulți ziariști din presa sportivă n-au luat niciodată șpagă. Din păcate, au luat însă unii care au condus redacții, au avut poziții de șefi și au influențat lucrurile din postura lor.

Câțiva ani mai târziu, prin 2005 sau 2006 (în video spun 2007, dar nu s-a-ntâmplat așa târziu) am avut o nouă dovadă a existenței șpăgii în bani atunci când cineva mi-a propus să mă angajeze la publicația sa.

Ca să mă convingă c-aș face o alegere bună dacă m-aș duce acolo, mi-a spus că el a ținut ziarul doar din șpăgi.

A spus-o firesc, mândru. Un fel de “dacă vii la mine, om te faci”.

Am înțeles atunci că Tolontan făcuse ceva extraordinar cu cei mai mulți dintre noi. Ne convinsese să considerăm firescul altora drept cel mai nefiresc lucru posibil.

Un păcat cu adevărat capital.

Nu e vorba că eu nu am luat vreodată șpagă, dar e vorba că mulți ziariști din generația mea au considerat asta de neacceptat.

Ține minte, cei mai mulți dintre noi sunt corecți, n-am luat vreodată șpagă și nici nu intenționăm să luăm.

Cele 3 situații în care ți se pare că un ziarist e șpăgar

Există 3 situații în care un ziarist îți poate părea șpăgar.

  1. Situația în care respectivul ziarist chiar ia șpagă
  2. Situația în care ziaristul respectiv este slab profesional / personalitate
  3. Situația în care ziaristul respectiv e doar un traficant de presă

Despre prima situație ți-am vorbit deja, nu e nimic de comentat în plus.

Foarte important este să-nțelegi celelalte două situații.

Situația în care ziaristul respectiv este e slab profesional și ca personalitatee și cea mai frecventă.

Ca idee, toți prindem zile slabe, dar dacă asta devine o obișnuință, atunci e firesc să fii bănuit în primul rând că ești incorect și abia apoi că ai fi prost.

Genul de ziariști care „prind des zile proaste” sunt ușor de identificat – au o atitudine slugarnică prin emisiuni, ridică doar mingi la fileu, râd mai ales ca proștii la orice glumă răsuflată.

Ei nu iau șpagă, ei pur și simplu sunt în profesia asta pentru a se gudura pe lângă oamenii din fotbal.

Dacă nu erau ziariști și erau strungari, se gudurau pe lângă strung.

Dacă nu erau ziariști și erau taximetrișit, se gudurau pe lângă aparatul de taxat.

Faptul că sunt ziariști e o pură întâmplare, una totuși tristă având în vedere că ocupă locurile la care tânjesc tineri care ar vrea să lucreze-n presă.

Traficantul de presă se bazează pe o practică născută în același timp cu meseria de ziarist.

Nu e vorba de bani, nu e vorba de produse, e vorba de un târg care se face-n profesia noastră. Șefii de redacții tolerează genul acesta de șpagă pentru că o consideră profitabilă pentru profitul editorial.

Concret, anumiți ziariști se-mprietenesc atât de mult cu oamenii din fotbal încât încep să-și facă reciproc servicii. Oamenii din fotbal le dau ziariștilor informații, iar ziariștii îi favorizează pe aceștia atunci când li se ivește ocazia, de cele mai multe de-o manieră aparent inofensivă.

Cumva, ziariștii în cauză au descoperit că nu deloc profitabil să fii prea rece cu cei care-ți pot fi surse așa că duc relația cu oamenii de fotbal la un nivel care le permite să se considere prieteni.

De asta vezi din senin tot felul de ciudățenii – fotbaliști care nu joacă nimic propuși la națională, interviuri cu personalități care nu sunt personalități, note mari pentru evoluții mici, titrări avantajoase pentru unii și neavantajoase pentru rivalii lor etc.

Acum niște ani, pentru ca aceste împrieteniri cu sursele să nu evolueze atât de mult încât să pună în pericol independența editorială, Tolontan făcea o așa-zisă rotire de cadre – cei care scriau despre Steaua trecau să scrie despre Dinamo, cei de la Dinamo la Rapid și tot așa.

Între timp, s-a renunțat la asta și redacțiile profită de relațiile pe care ziariștii le dezvoltă de cele mai multe ori onest cu sursele lor.

Din păcate, există suficiente cazuri când onestitatea lipsește și ziariștii devin agenți de PR infiltrați în redacții.

Ce ar trebui să reții neapărat

Ce vreau eu să reții este că majoritatea ziariștilor din presa sportivă nu sunt șpăgari și nici nu vor fi vreodată.

Majoritatea sunt corecți cu meseria lor, dar avem zile și zile.

Unii suntem mai talentați, alții mai puțin talentați.

Cei mai mulți ne dăm silința să fim corecți, dar categoric avem momente în care facem tot felul de erori, unele de-a dreptul penibile.

Spre deosebire însă de un instalator care dacă-ți greșește o lucrare te inundă pe tine și afli tu, eventual și unii dintre vecinii tăi, că-i slab,  noi când greșim o facem în ochii tuturor.

Ideea este să nu te grăbești.

Nu de alta, dar e penibil să acuzi un ziarist că-i șpăgar când te-ntâlnești cu el prin mijloacele publice de transportsau când îl vezi călare pe bicicletă, oprit la semafor 🙂

 

De ce sport.ro și Digi Sport n-au avut emisiuni după calificarea Astrei în fața lui West Ham (Video)

Ceea ce citești în continuare este exact ceea ce cred eu despre această întâmplare.

Nu mă bazez pe informații directe obținute de la vreunul dintre cele două posturi, ci pe capacitatea mea de-a-nțelege o industrie în care am lucrat ceva ani și cu care am destul de frecvent contact.

Nu sunt angajatul niciunuia dintre aceste posturi.

Mai mult, chiar și atunci când am o colaborare cu vreo televiziune, întotdeuana e vorba de o colaborare “egală”.

Ce-nseamnă asta?

Înseamnă că ei sunt liberi să aibă sau nu de-a face cu mine, iar eu sunt liber să mă respect suficient încât să spun doar ceea ce cred.

Stai liniștit, faptul că-mi iau această libertate nu e vreun gest eroic.

Realitatea este că nimeni nu mi-a cerut vreodată ceva care să intre-n conflict cu bunul simț sau cu libertatea jurnalistică.

În fine, de ce n-au făcut cele două posturi emisiuni după calificarea celor de la Astra cu West Ham?

Foarte probabil, pentru sport.ro nu a fost profitabil să facă emisiune

De ce Astra nu e mediatizată
Șumudică vorbește suficient de mult despre Steaua încât, indirect, Astra primește suficientă mediatizare (Foto: Mediafax)

sport.ro este o televiziune comercială cu un model de business clasic.

Faptul că e o televiziune comercială sper că te lămurește care-i scopul lor.

Acum, legat de modelul de business “clasic”.

Asta înseamnă că încasările lor au legătură cu un singur lucru – vânzarea de publicitate în spațiile dedicate din timpul emisiunilor și dintre acestea.

sport.ro difuzează azi o emisiune și mâine, undeva până-n ora prânzului, știe cam toate amănuntele legate de profitabilitatea respectivei emisiuni.

Oamenii care iau deciziile se află de atât de mult timp în această industrie și au lucrat atât de mult sub această schemă încât obișnuiesc să știe chiar de dinaintea venirii datelor legate de audiență dacă un program va face sau nu va face profit.

Sigur, se mai pot înșela.

Uneori se păcălesc și pierd bani, alteori se “păcălesc” și câștigă mai mult decât sperau.

Totuși, de cele mai multe ori, veniturile pe care le obțin sunt cele pe care le așteaptă.

Genul ăsta de cunoaștere le permite să facă diverse mișcări în grilă astfel încât sport.ro să obțină cât mai mult din ceea ce poate obține.

Normal, totul raportat și la nivelul investițiilor de acolo.

Prin urmare, bănuiala mea este că la sport.ro nu s-a luat în calcul faptul că acea emisiune de după o eventuală calificare va fi una suficient de profitabilă încât să merite efortul.

Ce-nseamnă “să merite efortul”?

Adică să mobilizeze resurse pentru realizarea emisiunii.

Deși pe ecran apar un moderator și unul – doi invitați, emisiunile presupun concentrarea unor forțe suplimentare. Toate acestea costă bani.

Indiferent că faci o emisiune despre victoria Stelei sau una despre victoria Astrei, costurile sunt cam la fel.

Ce diferă este însă interesul, audiența.

Cei care se arată dezamăgiți de alegerea sport.ro nu sunt neapărat cei care s-ar fi uitat la acea emisiune.

Sigur, unii dintre ei iubesc momentele în care pot face un reproș, în care se pot arăta scârbiți de televiziunile de sport care n-au servit telespectatorul, dar asta nu-nseamnă automat că s-ar fi uitat.

Sau nu-nseamnă că dacă s-ar fi uitat, ar fi fost suficient de mulți încât să conteze din perspectiva ratingului.

Astra stârnește un interes limitat, iar Steaua unul major. Mai mult, inclusiv când Astra reușește să stârnească un interes major, se poate întâmpla ca acel interes să aibă mai mult legătură cu faptul că Șumudică a zis ceva de Steaua.

Nu c-ar fi foarte relevant, dar uită-te ce “nebunie” stârnește Astra la Giurgiu.

Foarte probabil, la Digi Sport a fost vorba de o eroare

Digi Sport este o televiziune comercială cu un model de business diferit de sport.ro

Recent, au început și ei să vândă publicitate, dar veniturile respective sunt unele care vin ca o completare a scopului lor.

În mare, Digi Sport este un fel de ancoră pentru oferta RCS – RDS.

Dacă ai privi grila celor de la RCS – RDS precum oferta unui mall, atunci Digi Sport ar fi ca H&M sau Carrefour.

Ce-nseamnă asta?

H&M sau Carrefour sau alte nume mari din retail-ul local sunt puncte de interes pentru vizitatorii mall-ului. Sunt repere pe care oamenii le caută atunci când aleg să meargă într-un mall sau altul.

De asta, cei care dezvoltă mall-uri au tot interesul să aibă în oferta lor cât mai multe nume mari care stârnesc interes.

La fel stau treburile și cu Digi Sport. Sunt în oferta RCS – RDS ca să atragă cât mai mulți vizitatori, pardon, abonați.

Veniturile postului nu sunt decisive când vine vorba de-a măsura cât de oportună este investiția-n programele acestuia.

De asta Digi Sport difuzează campionate care au costat bani grei în frunte cu Liga 1.

În condițiile acestea, când vine vorba de oportunitatea de-a avea sau nu în grilă o emisiune dedicată unui eventual succes al celor de la Astra, cei de la Digi Sport se iau în calcul mai multe lucruri, nu doar audiența.

Acum, bănuiala mea este că-n cazul acesta concret, la Digi Sport s-a făcut o eroare.

Una de organizare sau una de judecare a lucrurilor.

Ce-nseamnă eroare de organizare?

Înseamnă că n-au luat în calcul că au nevoie de emisiune după meciul Astrei.

Ce-nseamnă eroare de judecare a lucrurilor?

Înseamnă că n-au luat în calcul că Astra ar putea să se califice, prin urmare n-au alocat resurse pentru asta.

Normal, pot fi găsite și alte motive, unele care pot părea ciudate unui telespectator – de exemplu, preocuparea unor televiziuni de-a nu “crește” interesul pentru produse pe care ei nu le difuzează. (Digi Sport nu transmite Europa League).

Prostia cu televiziunile lui Becali sau dragostea față de Steaua

Am văzut tot felul de teorii legate de motivul pentru care sport.ro și Digi Sport n-au făcut emisiuni după calificarea Astrei.

În general, s-a amestecat ideea “steliștii de la sprot.ro / Digi Sport n-au suportat să vadă succesul lui Șumudică” cu ideea că “Becali le-a ordonat”.

Când văd lucruri de genul acesta, încep să găsesc explicații pentru succesul istoric al PSD în Teleorman, Vrancea și Buzău, pentru votarea lui Cherecheș la Baia Mare, pentru tot felul de aberații cronice.

Ca să poată să urască sau să-și arate pe-ndelete disprețul, unii oameni sunt gata oricând să renunțe le logică.

În fine, mi se pare amuzantă și reacția celor care acuză televiziunile comerciale că sunt comerciale, dar a doua zi se duc la un loc de muncă mai ales pentru a câștiga bani, nu pentru a salva planeta.

Ce trebuie să știi despre aparentul favor financiar pe care televiziunile îl fac cluburilor din Liga 1 (Video)

În fotbalul nostru, se vehiculează destul de des ideea favorului financiar.

De cele mai multe ori însă, e o idee bazată pe perceperea greșită a unei realități.

De exemplu, cei de la Steaua se laudă că ei țin în viață cluburi din Liga 1 prin simplu fapt că sunt singurii care mai plătesc pentru achiziția de jucători.

Citește în continuare…Ce trebuie să știi despre aparentul favor financiar pe care televiziunile îl fac cluburilor din Liga 1 (Video)

Ce aș vrea să văd în presa sportivă despre problemele Rapidului (Video)

După părerea mea, redacțiile de sport se-mpart la ora actuală în aceste categorii:

  1. redacții cu resurse foarte bune, chiar extraordinar de bune și producțiedecentă
  2. redacții cu resurse foarte bune, chiar extraordinar de bune și producție arareori decentă
  3. redacții cu resurse decente și producție orientată spre Steaua + ce mai pare cât de cât interesant după criterii obiective din punct de vedere financiar, dar subiective editorial
  4. redacții fără resurse deosebite și producție relativ bună spre foarte bună
  5. redacții fără resurse și cu o producție uneori decentă

Deși folosesc termenul redacții, în destul de multe categorii există doar câte o singură redacție.

Citește în continuare…Ce aș vrea să văd în presa sportivă despre problemele Rapidului (Video)

Câteva sfaturi pentru cei care vor să-nceapă o carieră-n presă

Primesc destul de des email-uri de la elevi de liceu sau studenți care sunt interesați de-o carieră în presă, în special în cea sportivă.

Majoritatea vor să știe câteva lucruri simple pentru care am răspunsuri plus câteva lucruri mai puțin simple pentru care am sugestii care pot fi lămuritoare.

Acest video are rolul să ofere aceste răspunsuri și aceste sugestii. Mai mult, ceea ce este valabil când vine vorba de presa sportivă este valabil și-n cazul presei generaliste.

Acum, de ce mă-ntreabă pe mine?

Citește în continuare…Câteva sfaturi pentru cei care vor să-nceapă o carieră-n presă