Presa este unul dintre cei mai importanți actori din industria fotbalului. Prin urmare, felu-n care ziarele și televiziunile relatează fenomenul merită un interes aparte.
Pe 3Surse, scriu despre presa sportivă, dar și despre interacțiunile fotbalului cu marketing-ul și lumea afacerilor.
După părerea mea, redacțiile de sport se-mpart la ora actuală în aceste categorii:
redacții cu resurse foarte bune, chiar extraordinar de bune și producțiedecentă
redacții cu resurse foarte bune, chiar extraordinar de bune și producție arareori decentă
redacții cu resurse decente și producție orientată spre Steaua + ce mai pare cât de cât interesant după criterii obiective din punct de vedere financiar, dar subiective editorial
redacții fără resurse deosebite și producție relativ bună spre foarte bună
redacții fără resurse și cu o producție uneori decentă
Deși folosesc termenul redacții, în destul de multe categorii există doar câte o singură redacție.
Primesc destul de des email-uri de la elevi de liceu sau studenți care sunt interesați de-o carieră în presă, în special în cea sportivă.
Majoritatea vor să știe câteva lucruri simple pentru care am răspunsuri plus câteva lucruri mai puțin simple pentru care am sugestii care pot fi lămuritoare.
Acest video are rolul să ofere aceste răspunsuri și aceste sugestii. Mai mult, ceea ce este valabil când vine vorba de presa sportivă este valabil și-n cazul presei generaliste.
Cred că mi-a fost cald noaptea și mi-am prelungit somnul spre dimineață ca să recuperez ce n-am apucat să dorm.
M-am dus la baie, am rezolvat o problemă fiziologică, am făcut duș și am privit gresia de pe jos gândindu-mă că-i lipsită de orice personalitate.
Când eram copil, aveam acasă o gresie cool pentru acele vremuri, cu tot felul de imprimeuri și cu câteva defecte din fabricație care-mi permiteau să imaginez granițele unor țări, insule, oceane, câmpuri de bătălie, războaie navale etc.
În fine, am terminat cu baia și m-am dus să beau apă.
Mereu beau apă dimineața, măcar două pahare. Știu că face bine, dar nu vreau să mă dau acum interesant și să-ți explic de ce ar face bine.
Am deschis laptop-ul, m-am abținut să-mi verific mail-ul, am citit niște chestii pe site-ul unei reviste dedicate agriculturii (wtf!) și am plecat la sală.
M-am antrenat pe stomacul gol și am făcut-o bine pentru că m-am obișnuit să fac efort în aceste condiții.
Am fost preocupat de niște schimbări în ceea ce privește antrenamentul, mi-am notat cu grijă tot ce-am făcut și am urmat planul pe care mi-l făcusem cu o dedicare de corporatist entuziasmat că are o linie clară de urmărit.
Apoi, am plecat acasă, am mâncat și am stat de vorbă la telefon cu ai mei.
Nici nu știu când s-a făcut ora 13:00.
Dacă-ți vine totuși să crezi, până la acea oră, niciun gând ticălos legat de cum aș putea face rău Craiovei nu mi-a trecut prin cap.
Sigur, ziua a fost lungă, dar totuși m-aș fi așteptat ca ceva de genul acesta să mă fi bântuit până la acel moment.
Nimic.
Sunteți importanți, dar nu din rațiunile pe care le credeți voi
Totuși, dacă citești părerile de pe net ale unora dintre fanii celor de la CS U Craiova, ziariștii din București produc intens tot felul de scenarii care să lovească în echipa Craiovei.
Nu contează că ziariștii din București pot fi de felul lor de oriunde numai de pe la București nu prea, contează că acum lucrează-n Capitală și urăsc posibilitatea ca la Craiova să existe din nou o echipă puternică.
Apropo, eu sunt din Râmnicu Sărat.
Oricine din zonă îți va spune că Râmnicu Sărat nu e în Moldova, că Buzăul nu e în Moldova.
Teoretic, așa este, nu suntem Moldova. Practic însă, suntem la 30 de kilometri de granița cu Moldova, așa că bancurile celor de la Times New Roman par uneori doar copieri ale realităților din zonă.
În rest, la Râmnicu Sărat există suporteri ai Craiovei mai fanatici decât unii suporteri născuți și crescuți la Craiova.
Dacă găsesc link-ul, vă trimit povestea lui Ciolanu’ ca să vă lămuresc.
Altceva voiam eu să spun și tot amân.
Pe măsură ce CS U Craiova obține în instanță victorii de etapă importante, o parte dintre suporterii acestei echipe sărbătoresc succesul bolborosindu-și frustările în relație cu presa de sport.
Unele dintre aceste frustări s-au acumulate firesc, din vina noastră, ziariștilor sportivi.
Altele țin însă doar de capacitatea de-a exagera a acelor suporeri.
Schema clasică – ei identifică o țintă – de obicei un ziarist care-n mod evident își face treaba mai prost decât ar permite bunul simț și încearcă să facă din respectivul individ ceva reprezentativ pentru breasla noastră.
Dacă un astfel de maimuțoi al presei are articole “împotriva” Craiovei, atunci orice autor al unor articole care lezează cumva interesele clubului lor este pus pe aceeași treaptă a ticăloșiei cu respectivul maimuțoi.
Lucrez de aproape 15 ani în presă. Am scris la Gazeta Sporturilor, apoi am făcut emisiuni sau am fost invitata la sport.ro, am scris texte de opinie pentru ProSport și HotNews.
În această perioadă, am participat câțiva ani buni la ședințele de redacție ale celor de Gazeta Sporturilor, ședințele în care se hotăra sumarul ziarului de-a doua zi.
De câte ori crezi că s-a pus problema să facem rău unei echipe, oricare o fi ea?
De 18 ori? De 24 de ori? De 1457 de ori?
Niciodată.
A naibii treabă, niciodată în ședințele de sumar ale Gazetei Sporturilor la care am asistat eu n-a venit cineva să zică “mă, dar pe oltenii ăia nu-i ardem și noi un pic?”.
Sigur, o parte dintre cei care au văzut filme faine pe la TV și n-au nicio legătură cu ce se-ntâmplă în realitatea unei redacții vor veni și vor spune că astfel de strategii se dicută în privat, cum se fac blaturile la pariuri.
Nu vine Tolontan și zice “hai să-i lovim pe cei de la Craiova”, ci ia deoparte câțiva oameni de-ncredere și le trasează sarcini.
Asta ar fi posibil dacă realitatea muncii la ziar n-ar arăta că nu poți să-ți atingi un scop editorial complex, cum ar fi în cazul de față sabotarea Craiovei, fără să discuți cu oamenii din redacție, fără să faci muncă de lămurire, fără să tragi iar și iar de oameni să respecte tema articolelor, fără să urli că nu se ține lumea de treabă, fără să…
La fel, în anii-n care am făcut emisiuni la sport.ro sau am fost invitat la emisiuni pe la sport.ro, Telesport sau inclusiv la Fanatik-ul lui Ivanovici nu a venit nimeni să spună “băi, dar în Craiova nu lovim și noi un pic?”.
De strategii clare prin care să săpăm la temelia celei mai iubite echipe din Oltenia nici pomeneală.
În fine, deși sunt inteligent și extrem de arătos, știu că presa n-a-nceput chiar cu mine. Totuși, dacă nemulțumirile unora dintre voi se bazează pe lucruri mai vechi decât ultimii 15 ani, atunci vă felicit pentru această capacitate rară și vă chem în prezent ca să vedeți și viitorul.
Prin urmare, voi, ca suporteri ai echipei CS U Craiova sunteți importanți împreună cu echipa pe care o susțineți, dar nu din perspectiva pe care vi-o închipuiți uneori.
Nu pentru că sunteți o țintă a presei de la București, nu pentru că aveți o echipă care se pregătește să ia titlul, nu pentru că dacă nu v-am carota noi, ați șterge pe jos cu Steaua, Dinamo, Rapid.
Sunteți importanți pentru că sunteți suporterii unei echipe care astăzi reprezintă o parte însemnată a Craiovei și a unei regiuni care, din punct de vedere fotbalistic, e mai șmecheră decât oricare alta.
Curând, veți avea un stadion pe măsură și asta nu va face decât să întregească proiectul de acolo. Sunteți importanți prin numele orașului, prin capacitatea de-a vă susține echipa, prin dorința de-a conta, prin personalitate etc.
Nu știu alții cum gândesc apropo de Craiova, dar eu gândesc exact așa
Una dintre chestiunile comice care animă o parte dintre fanii celor de la CS U Craiova ține de faptul că Mititelu nu a avut niciodată Craiova din punct de vedere formal.
De ce spun că e comică?
Pentru că respectivii n-au ținut cu echipa patronată de Mititelu pentru că aveau siguranța actelor pe care le deținea acesta, ci pentru că aia era Craiova.
În momentul respectiv, aia era Craiova și niciuna alta.
La un moment dat, Mititelu i-a supărat atât de tare pe fanii echipei încât aceștia au decis că o alternativă ar fi bună. Au săpat și au descoperit că-n anii 90, oamenii care mutau echipa de sub pulpana Universității nu au făcut lucrurile cum trebuie.
Că nu știau acum 25 de ani cum se fac lucrurile ca să fie valabile astăzi.
Nu contează că transferul de atunci s-a făcut fără opoziția nimănui, în condițiile limitate de cunoaștere de atunci, că toată lumea era împăcată cu ce s-a întâmplat.
Au găsit ei în acte că n-a fost corect, asta fiind dovada supremă că echipa lui Mititelu n-a fost Craiova.
Nici pe departe, aplaudați cel mult decent fazele și apoi ridicați un banner prin care vă arătați sila față de cei care au încercat să vă fure echipa c-un sfert de secol în urmă.
În rest, lucrurile rămân cum sunt: ați ținut cu o echipă numită de absolut toată lumea Universitatea Craiova. La un moment dat, echipa a ajuns pe mâna unui om dezgustător din punctul vostru de vedere.
Când Universitatea din Craiova și-a dat girul pentru o altă echipă, v-ați mutat dincolo și ați strâns toate argumentele formale pentru această decizie.
Acum, vreți ca presa de la București să spună că aveți dreptate să faceți asta. Nu-s presa de la București, dar pot spune că aveți dreptul să țineți cu cine vreți.
Mai mult, țineți cu o echipă care e “licențiată” de Universitatea din Craiova să folosească numele Universitatea Craiova. Formal, juridic, sunteți super acoperiți.
Faptul că ați apărut direct în liga a 2-a nu e o problemă majoră. Acum mai bine de jumătate de secol, Dinamo și Steaua au apărut direct în Liga 1. Tot regimul decidea ce și cum și-atunci, n-aveți motive să vă rușinați.
Lăsați-o mai moale însă cu-ncercarea de-a desena realități care nu au existat și concentrați-vă pe susținerea echipei voastre. Ca orice echipă, are nevoie de așa ceva.
PS: nu mai confundați ce face o parte a presei locale din Craiova cu ce ar trebui să facă presa-n general. Jurnalistic, ăia se fac de râs când amestecă statutul de suporter cu meseria. La fel cum ne facem și noi de râs când facem același lucru.
„Din ce văd pe hartă, poți merge la Copenhaga prin Berlin. Faci o escală și vizitezi Zidul… Poate așa vei descoperi că pe lumea asta au existat suferințe mai mari decât colaborarea cu mine la Gazetă!”
Se pare că Vlad Chiricheș regretă reacția pe care a avut-o la finalul meciului cu Finlanda. N-a spus-o încă public, dar i-a mărturisit acest lucru lui Viorel Moldovan:
Am avut o discuție cu Chiricheș, după meciul cu Finlanda. Ne-a spus că îi pare rău pentru acea ieșire. Îi înțeleg frustrarea, și eu am fost fotbalist, dar a fost o ieșire la cald, nu trebuia să aibă acea reacție.
La dimensiuni mult, mult mai mici, am trăit și eu o situație asemănătoare celei trăite de Chiricheș.
Se-ntâmpla prin 2005, atunci când lucram la Gazeta Sporturilor.
5 cuvinte reușesc aproape de fiecare dată să mă scoată din sărite:
Avem un fotbal foarte slab
Nu știu exact de când această ideea a început să mă enerveze, dar știu care era contextul general.
Tocmai se terminase un meci bun din Liga 1…
Da, există astfel de meciuri în campionatul nostru.
Este suficient să te uiți la jocurile unei etape și le vei vedea. Atenție, să te uiți la meciuri, nu la rezultatul final. Să te uiți la meciuri, nu pe Facebook la ce comentează alții.
Să te uiți la meciuri fără să-ți lași mintea să se scalde în cea mai nocivă prejudecată vehiculată intens de ani buni sub o formă sau alta:
Unii se uită la Alexandru Chipciu și se gândesc că-i cel mai bun fotbalist al Stelei.
E discutabil.
Cei încântați de-un anumit tip de fotbal ar putea spune că Sânmărtean e cel mai bun.
Apoi, sunt cei care se gândesc la productivitatea lui Keșeru și l-ar numi pe acesta. Mai ales dacă uită de cele 8 pase de gol date de Chipciu sezonul acesta.
În fine, apar și situațiile în care chiar n-ai cum să compari mere cu pere, adică pe Chipciu cu Varela.
Dincolo de aceste discuții, există măcar o privință în care Chipciu este de departe numărul 1 la Steaua – comportamentul politic în fotbal.
De-a lungul timpului, 3 oameni m-au acuzat că sunt șpăgar.
Adrian Porumboiu m-a acuzat pentru vreo 15 secunde.
Eram într-o emisiune alături de Marius Chican și dânsul a spus ceva de genul:
Lasă că știu eu că sunteți plătiți de CFR Cluj…
Eu n-am apucat să spun dacă sunt bine plătit sau prost plătit de CFR, că Marius a avut o replică atât de convingătoare încât Porumboiu și-a cerut scuze.
Nu a dat înapoi, nu a încălzit afirmația, doar și-a cerut scuze fără ironie.
Cam nervos Marius de felul lui.
A doua șpagă am luat-o pentru că m-a confundat Vasile Turcu. El a intrat în direct, iar eu am făcut eroarea uriașă de-a-i adresa o întrebare înainte să spun celebrul „Beldie Sunt”.
Așa că omul omul m-a anunțat că deține o listă a ziariștilor șpăgari și că figurez acolo. L-am întrebat cum mă cheamă și a spus un alt nume, nume pe care nu-l mai repet eu aici.
După cum vezi, aceste două acuze au fost făcute în direct, la TV.
Acum vreo 5 ani, Horia Ivanovici avea în minte să devină patronul unui club de primă ligă.
Nu mai rețin exact toate nuanțele spuselor sale și, din păcate, nu mai rețin nici cine a mai asistat la discuția respectivă.
Cred că era vorba de-a o prelua pe Aro Câmpulung, care se afla în B, și de-a o duce în prima ligă.
Poate mă înșel în această privință, dar nu asta e important.
Important cu adevărat este că Ivanovici avea planul acesta.
Era un plan gata făcut, doar de pus în practică:
Primul sezon în Liga I înseamnă aproape un milion din drepturile TV , mai aduc eu niște bani, mai vând vreo doi jucători, se poate trăi lejer. Anul următor, iau mai mulți bani pentru drepturile TV și deja fac ceva profit.
Criza financiară nu afectase încă afacerile patronilor care investeau în fotbal, iar cu doar câteva luni înainte președintele Băsescu asigura pe toată lumea că lucrurile care se întâmplau în SUA nu vor afecta România.
Cineva de la Craiova m-a întrebat de ce-mi permit să spun pe post că CSU Craiova ar fi echipa Federației.
Normal, e un fel de-a spune. Juridic, nu-i echipa Federației, dar…
Această echipă n-a pornit în fotbal de unde era firesc să pornească o echipă nou înființată – liga a V-a sau, în cel mai fericit caz, liga a IV-a dacă AJF Dolj găsea de cuviință.
Deși au trecut niște decenii bune de când în prima divizie erau omorâte echipe pentru a face loc altora înființate peste noapte, uite că bucăți de istorie se repetă: CSU Craiova a primit plocon din partea FRF un loc direct în liga a doua.
Această pagină web folosește cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența de navigare și a asigura funcționalițăți adiționale.Accept cookie-uriAflă mai multe
Acum vreo 5 ani, Horia Ivanovici avea în minte să devină patronul unui club de primă ligă.