Presa este unul dintre cei mai importanți actori din industria fotbalului. Prin urmare, felu-n care ziarele și televiziunile relatează fenomenul merită un interes aparte.
Pe 3Surse, scriu despre presa sportivă, dar și despre interacțiunile fotbalului cu marketing-ul și lumea afacerilor.
Așa se deschide site-ul Gazetei în această dimineață. Dacă n-ai văzut interviul respectiv la TV, dai click și citești ce-a spus Dică.
Concret, e nemulțumit în mod evident de faptul că Alexandru Stan a dat de-nțeles că ar fi putut juca, dar n-a jucat.
Te mai uiți o dată la titlu, te gândești la ce declarații a dat Dică-n cazul Alibec sau prin alte situații în care a fost încolțit ca urmare a situației Stelei și te-ntrebi de ce bate Gazeta câmpii.
De fapt, e Dică așa cum l-ai mai văzut de multe ori.
Cum se va schimba Gazeta după plecarea lui Tolontan din funcția de redactor șef și venirea lui Cătălin Țepelin?
Pe scurt, probabil că se vor schimba puține pentru ziar în sine.
Fără exagerare, cred că jumătate dintre oamenii de acolo pot ocupa funcția de redactor șef, iar ziarul ar rămâne într-o formă decentă.
Asta nu-nseamnă că munca lui Țepelin va fi una ușoară. Asta înseamnă doar că acesta-i specificul Gazetei – un grup de oameni fac același lucru de mulți ani și au ajuns la niște „relații de joc” aparte.
În 2013, Gazeta Sporturilor și ProSport au decis să o elimine din paginile lor pe Anamaria Prodan.
Să ignore orice era legat de ea și să facă astfel ceea ce ei considerau o protejare a propriului public de un personaj toxic.
Gazeta a renunțat rapid la idee și l-a făcut astfel pe redactorul șef de la ProSport, Costin Ștucan, să-și arate dezamăgirea.
Astăzi, Daniel Șendre remarcă într-o postare pe Facebook situația jenantă în care s-ar afla Ștucan, care semnează acum în Gazetă un articol în care Anamaria Prodan are replică.
Vorbește de fractura coloanei ziaristului și ironizează suprafața unei situații pe care o cunoaște în profunzime.
Am fost întrebat destul de des acest lucru și am tot dat răspunsul în discuții private.
Acum voi explica și public rațiunea pentru care, uneori, accept în discuțiile de pe Facebook comentarii care conțin și înjurături care-mi sunt adresate.
Înainte însă de-a-ți spune de ce fac asta, trebuie să știi câteva lucruri importante.
Dacă n-ai văzut-o, merită să o vezi. Dacă ai văzut-o, merită să o revezi.
În mare, e vorba despre ideea unui tată de-a da un nume scandalos copilului pe care soția sa urmează să-l aducă pe lume.
Prietenii familiei asistă la anunțul legat de nume și ripostează amuzant și ipocrit în același timp.
Nu există dreptate clară pentru vreo tabără, există însă multe probleme care ies la suprafață în relațiile dintre cei implicați.
Exact ca-n povestea conflictului dintre Becali și Armată.
Vei găsi această comedie și sub titlul What’s in a name?, titlu care mi-a venit în minte imediat ce-am văzut știrea din ProSport – oficial, Steaua va purta numele FCSB.
Nici nu era greu având în vedere cât de amuzante și ipocrite sunt discuțiile legate de numele Steaua sau cât de amuzante și ipocrite sunt atitudinile multora dintre noi, indiferent că vorbesc aici de oameni din fotbal, ziariști, suporteri.
Prin urmare, vreau să-mi explic gândurile din spatele unei decizii: pentru o perioadă nedeterminat de timp, îi voi spune în continuare Steaua echipei numită formal și total lipsit de inspirație FCSB.
Nu scriu ceea ce scriu aici ca să te conving și pe tine să gândești ca mine, ci ca să înțelegi de ce gândesc eu așa.
