Categories
Media și Marketing

Ce ar trebui să știi despre șpagă în presa sportivă românească (Video)

 

Cred că nu există vreo temă în care suporterii echipelor de fotbal să fie mai convinși că știu adevărul și totuși să fie atât de departe de acesta.

Șpaga în oresa sportivă este un subiect pe care aproape oricine-l abordează cu siguranță totală, cu credința că ceea ce spune este negreșit adevărat.

Există oameni care fac un efort de gândire atunci când sunt întrebați cum îi cheamă, chiar aproape se uită după buletin, dar când vine vorba de-a afirma că un anume ziarist este șpăgar, orice nesiguranță dispare de pe chipul și din vorbele lor.

Pot fi inclusiv oameni care aseară au stat pe canapea, în fața televizorului și s-au uitat la un meci de fotbal alternativ cu Vocea României, dar care afirmă lejer a doua zi că nu știu cine a luat șpagă de la Becali să scrie ce-a scris sau să spună ce-a spus despre respectivul meci.

Sau sunt oameni care n-au văzut meciul deloc, dar n-au nevoie să vadă despre ce vorbesc, ei știu mai bine.

Dacă vrei să știi mai bine decât cei care doar au impresia că știu mai bine care-i treaba cu șpaga-n presa sportivă, fii un pic atent în continuare.

Pe scurt despre șpaga din trecut

Ce trebuie să știi despre șpagă
Becali este considerat de fanii rivalelor Stelei drept principalul corupător de jurnaliști sportivi. Uneori, se vorbește chiar de ziariști cumpărați cu brânză, așa, de dragul unui tablou cât mai umilitor pentru cei acuzați. (Foto – Mediafax)

Lucrez în presă de aproape 15 ani, iar asta înseamnă că am ratat la mustață o perioadă de glorie în ceea ce privește șpaga-n presa sportivă.

Când am intrat eu la ProSport, Cătălin Tolontan modificase dramatic termenii înțelegerilor dintre ziariștii sportivi și oamenii din fotbal.

ProSport făcea un titlu de glorie din independența sa editorială încă de la lansare și era primul ziar care începuse să-și trimită oamenii în deplasări în străinătate plătind biletele de avion și cazările acestora.

E posibil să mă-nșel, dar din povestirile colegilor de redacție, decizia a fost luată după ce un ziarist de la ProSport, actualmente la Gazetă, Adrian Florea, a avut o experiență nu tocmai plăcută în avionul de întoarcere dintr-o deplasare a celor de la Ceahlăul Piatra Neamț din Cupa UEFA Intertoto.

Cel mai probabil, se întorceau de la Mallorca, iar Gheorghe Ștefan i-a reproșat lui Adrian ce-a scris, cum a scris și alte minuni din categoria “ti fac io pi tini și la înălțimi”.

Din acel moment, ProSport și-a trimis oamenii în deplasări pe cont propriu și a dat semnalul unei schimbări.

Totuși, alte redacții continuau să se bazeze parțial sau total pe amabilitatea cluburilor despre care scriau și apărea instant nu doar o prietenie de interese, ci și relații strânse de condiționare – eu sunt om cu tine, tu trebuie să fii ziarist cu alții, nu cu mine.

Prin 2004 sau 2005, am avut un tablou și mai complet al relațiilor nocive dintre ziarișiti și oamenii din fotbal când am mers la Onești să fac un interviu cu Nicolae Puiu, fost patron al echipei din localitate, ajuns la faliment din cauza sa și a fotbalului.

Puiu, Dumnezeu să-l ierte, m-a-ntâmpinat în fața unei vile faine și m-a dus în oraș să bem un suc.

Mi-a povestit o grămadă de lucruri și am ajuns cu discuția și la poveștile cu ziariștii care veneau la Onești cu câteva zile înainte de meciuri, erau cazați la hotelul Trotuș, li se puneau la dispoziții tot felul de distracții, inclusiv sexuale și rămâneau în oraș chiar și după meci.

Ei asta era o formă evidentă de șpagă.

Puiu a avut o scuză pentru ce a făcut, o scuză care a sunat incredibil în gura lui:

Dumnezeu a făcut oamenii să fie oaspeți pe acest pământ, dar mie mi-a plăcut să fiu gazdă.

Ziariștii care au participat la aceste deplasări au o altă scuză – “așa se făcea pe atunci”.

M-am despărțit de Puiu, nu înainte să-mi spună că vila în fața căreia mă-ntâmpinase nu era a lui, că a-ncercat doar să se dea mare.

Că o ducea prost și că mulți o duc bine datorită lui.

A murit câțiva ani mai târziu.

În fine, asemeni lui Puiu, au existat o grămadă de oameni în fotbalul nostru care au considerat firesc să le dea șpagă ziariștilor sub tot felul de forme: bani, produse, sex, rezolvări de probleme personale.

Totul în schimbul garanției că nu vor scrie despre furturi ale arbitrilor, despre probleme din interiorul cluburilor, că vor ridica în slăvi jucători care ar fi trebuit neapărat vânduți etc.

Ziariștii luau șpagă pentru că se lua. Unii se limitau totuși doar la ceea ce gazdelor le venea ușor să le ofere – mergeai la Galați, primeai pește, mergeai la Brăila, primeai cămăși, mergeai la Onești, primeai femei…

Scuze, sper să nu mă citească vreo feministă și să m-acuze că pun peștii, cămășile și femeile pe aceeași treaptă.

Mă voi apăra spunând că uneori e nevoie de un pește care să mijlocească dezbrăcarea unei cămăși de dragul unei femei.

Mda… N-aș putea solicita niciodată șpagă ca să spun bancuri bune 🙂

În fine, ideea este că s-a luat. Unii au luat mult, alții puțin, alții deloc.

Majoritatea n-au luat deloc.

Ține minte asta.

Cei mai mulți ziariști din presa sportivă n-au luat niciodată șpagă. Din păcate, au luat însă unii care au condus redacții, au avut poziții de șefi și au influențat lucrurile din postura lor.

Câțiva ani mai târziu, prin 2005 sau 2006 (în video spun 2007, dar nu s-a-ntâmplat așa târziu) am avut o nouă dovadă a existenței șpăgii în bani atunci când cineva mi-a propus să mă angajeze la publicația sa.

Ca să mă convingă c-aș face o alegere bună dacă m-aș duce acolo, mi-a spus că el a ținut ziarul doar din șpăgi.

A spus-o firesc, mândru. Un fel de “dacă vii la mine, om te faci”.

Am înțeles atunci că Tolontan făcuse ceva extraordinar cu cei mai mulți dintre noi. Ne convinsese să considerăm firescul altora drept cel mai nefiresc lucru posibil.

Un păcat cu adevărat capital.

Nu e vorba că eu nu am luat vreodată șpagă, dar e vorba că mulți ziariști din generația mea au considerat asta de neacceptat.

Ține minte, cei mai mulți dintre noi sunt corecți, n-am luat vreodată șpagă și nici nu intenționăm să luăm.

Cele 3 situații în care ți se pare că un ziarist e șpăgar

Există 3 situații în care un ziarist îți poate părea șpăgar.

  1. Situația în care respectivul ziarist chiar ia șpagă
  2. Situația în care ziaristul respectiv este slab profesional / personalitate
  3. Situația în care ziaristul respectiv e doar un traficant de presă

Despre prima situație ți-am vorbit deja, nu e nimic de comentat în plus.

Foarte important este să-nțelegi celelalte două situații.

Situația în care ziaristul respectiv este e slab profesional și ca personalitatee și cea mai frecventă.

Ca idee, toți prindem zile slabe, dar dacă asta devine o obișnuință, atunci e firesc să fii bănuit în primul rând că ești incorect și abia apoi că ai fi prost.

Genul de ziariști care „prind des zile proaste” sunt ușor de identificat – au o atitudine slugarnică prin emisiuni, ridică doar mingi la fileu, râd mai ales ca proștii la orice glumă răsuflată.

Ei nu iau șpagă, ei pur și simplu sunt în profesia asta pentru a se gudura pe lângă oamenii din fotbal.

Dacă nu erau ziariști și erau strungari, se gudurau pe lângă strung.

Dacă nu erau ziariști și erau taximetrișit, se gudurau pe lângă aparatul de taxat.

Faptul că sunt ziariști e o pură întâmplare, una totuși tristă având în vedere că ocupă locurile la care tânjesc tineri care ar vrea să lucreze-n presă.

Traficantul de presă se bazează pe o practică născută în același timp cu meseria de ziarist.

Nu e vorba de bani, nu e vorba de produse, e vorba de un târg care se face-n profesia noastră. Șefii de redacții tolerează genul acesta de șpagă pentru că o consideră profitabilă pentru profitul editorial.

Concret, anumiți ziariști se-mprietenesc atât de mult cu oamenii din fotbal încât încep să-și facă reciproc servicii. Oamenii din fotbal le dau ziariștilor informații, iar ziariștii îi favorizează pe aceștia atunci când li se ivește ocazia, de cele mai multe de-o manieră aparent inofensivă.

Cumva, ziariștii în cauză au descoperit că nu deloc profitabil să fii prea rece cu cei care-ți pot fi surse așa că duc relația cu oamenii de fotbal la un nivel care le permite să se considere prieteni.

De asta vezi din senin tot felul de ciudățenii – fotbaliști care nu joacă nimic propuși la națională, interviuri cu personalități care nu sunt personalități, note mari pentru evoluții mici, titrări avantajoase pentru unii și neavantajoase pentru rivalii lor etc.

Acum niște ani, pentru ca aceste împrieteniri cu sursele să nu evolueze atât de mult încât să pună în pericol independența editorială, Tolontan făcea o așa-zisă rotire de cadre – cei care scriau despre Steaua trecau să scrie despre Dinamo, cei de la Dinamo la Rapid și tot așa.

Între timp, s-a renunțat la asta și redacțiile profită de relațiile pe care ziariștii le dezvoltă de cele mai multe ori onest cu sursele lor.

Din păcate, există suficiente cazuri când onestitatea lipsește și ziariștii devin agenți de PR infiltrați în redacții.

Ce ar trebui să reții neapărat

Ce vreau eu să reții este că majoritatea ziariștilor din presa sportivă nu sunt șpăgari și nici nu vor fi vreodată.

Majoritatea sunt corecți cu meseria lor, dar avem zile și zile.

Unii suntem mai talentați, alții mai puțin talentați.

Cei mai mulți ne dăm silința să fim corecți, dar categoric avem momente în care facem tot felul de erori, unele de-a dreptul penibile.

Spre deosebire însă de un instalator care dacă-ți greșește o lucrare te inundă pe tine și afli tu, eventual și unii dintre vecinii tăi, că-i slab,  noi când greșim o facem în ochii tuturor.

Ideea este să nu te grăbești.

Nu de alta, dar e penibil să acuzi un ziarist că-i șpăgar când te-ntâlnești cu el prin mijloacele publice de transportsau când îl vezi călare pe bicicletă, oprit la semafor 🙂

 

Categories
Media și Marketing

De ce sport.ro și Digi Sport n-au avut emisiuni după calificarea Astrei în fața lui West Ham (Video)

Ceea ce citești în continuare este exact ceea ce cred eu despre această întâmplare.

Nu mă bazez pe informații directe obținute de la vreunul dintre cele două posturi, ci pe capacitatea mea de-a-nțelege o industrie în care am lucrat ceva ani și cu care am destul de frecvent contact.

Nu sunt angajatul niciunuia dintre aceste posturi.

Mai mult, chiar și atunci când am o colaborare cu vreo televiziune, întotdeuana e vorba de o colaborare “egală”.

Ce-nseamnă asta?

Înseamnă că ei sunt liberi să aibă sau nu de-a face cu mine, iar eu sunt liber să mă respect suficient încât să spun doar ceea ce cred.

Stai liniștit, faptul că-mi iau această libertate nu e vreun gest eroic.

Realitatea este că nimeni nu mi-a cerut vreodată ceva care să intre-n conflict cu bunul simț sau cu libertatea jurnalistică.

În fine, de ce n-au făcut cele două posturi emisiuni după calificarea celor de la Astra cu West Ham?

Foarte probabil, pentru sport.ro nu a fost profitabil să facă emisiune

De ce Astra nu e mediatizată
Șumudică vorbește suficient de mult despre Steaua încât, indirect, Astra primește suficientă mediatizare (Foto: Mediafax)

sport.ro este o televiziune comercială cu un model de business clasic.

Faptul că e o televiziune comercială sper că te lămurește care-i scopul lor.

Acum, legat de modelul de business “clasic”.

Asta înseamnă că încasările lor au legătură cu un singur lucru – vânzarea de publicitate în spațiile dedicate din timpul emisiunilor și dintre acestea.

sport.ro difuzează azi o emisiune și mâine, undeva până-n ora prânzului, știe cam toate amănuntele legate de profitabilitatea respectivei emisiuni.

Oamenii care iau deciziile se află de atât de mult timp în această industrie și au lucrat atât de mult sub această schemă încât obișnuiesc să știe chiar de dinaintea venirii datelor legate de audiență dacă un program va face sau nu va face profit.

Sigur, se mai pot înșela.

Uneori se păcălesc și pierd bani, alteori se “păcălesc” și câștigă mai mult decât sperau.

Totuși, de cele mai multe ori, veniturile pe care le obțin sunt cele pe care le așteaptă.

Genul ăsta de cunoaștere le permite să facă diverse mișcări în grilă astfel încât sport.ro să obțină cât mai mult din ceea ce poate obține.

Normal, totul raportat și la nivelul investițiilor de acolo.

Prin urmare, bănuiala mea este că la sport.ro nu s-a luat în calcul faptul că acea emisiune de după o eventuală calificare va fi una suficient de profitabilă încât să merite efortul.

Ce-nseamnă “să merite efortul”?

Adică să mobilizeze resurse pentru realizarea emisiunii.

Deși pe ecran apar un moderator și unul – doi invitați, emisiunile presupun concentrarea unor forțe suplimentare. Toate acestea costă bani.

Indiferent că faci o emisiune despre victoria Stelei sau una despre victoria Astrei, costurile sunt cam la fel.

Ce diferă este însă interesul, audiența.

Cei care se arată dezamăgiți de alegerea sport.ro nu sunt neapărat cei care s-ar fi uitat la acea emisiune.

Sigur, unii dintre ei iubesc momentele în care pot face un reproș, în care se pot arăta scârbiți de televiziunile de sport care n-au servit telespectatorul, dar asta nu-nseamnă automat că s-ar fi uitat.

Sau nu-nseamnă că dacă s-ar fi uitat, ar fi fost suficient de mulți încât să conteze din perspectiva ratingului.

Astra stârnește un interes limitat, iar Steaua unul major. Mai mult, inclusiv când Astra reușește să stârnească un interes major, se poate întâmpla ca acel interes să aibă mai mult legătură cu faptul că Șumudică a zis ceva de Steaua.

Nu c-ar fi foarte relevant, dar uită-te ce “nebunie” stârnește Astra la Giurgiu.

Foarte probabil, la Digi Sport a fost vorba de o eroare

Digi Sport este o televiziune comercială cu un model de business diferit de sport.ro

Recent, au început și ei să vândă publicitate, dar veniturile respective sunt unele care vin ca o completare a scopului lor.

În mare, Digi Sport este un fel de ancoră pentru oferta RCS – RDS.

Dacă ai privi grila celor de la RCS – RDS precum oferta unui mall, atunci Digi Sport ar fi ca H&M sau Carrefour.

Ce-nseamnă asta?

H&M sau Carrefour sau alte nume mari din retail-ul local sunt puncte de interes pentru vizitatorii mall-ului. Sunt repere pe care oamenii le caută atunci când aleg să meargă într-un mall sau altul.

De asta, cei care dezvoltă mall-uri au tot interesul să aibă în oferta lor cât mai multe nume mari care stârnesc interes.

La fel stau treburile și cu Digi Sport. Sunt în oferta RCS – RDS ca să atragă cât mai mulți vizitatori, pardon, abonați.

Veniturile postului nu sunt decisive când vine vorba de-a măsura cât de oportună este investiția-n programele acestuia.

De asta Digi Sport difuzează campionate care au costat bani grei în frunte cu Liga 1.

În condițiile acestea, când vine vorba de oportunitatea de-a avea sau nu în grilă o emisiune dedicată unui eventual succes al celor de la Astra, cei de la Digi Sport se iau în calcul mai multe lucruri, nu doar audiența.

Acum, bănuiala mea este că-n cazul acesta concret, la Digi Sport s-a făcut o eroare.

Una de organizare sau una de judecare a lucrurilor.

Ce-nseamnă eroare de organizare?

Înseamnă că n-au luat în calcul că au nevoie de emisiune după meciul Astrei.

Ce-nseamnă eroare de judecare a lucrurilor?

Înseamnă că n-au luat în calcul că Astra ar putea să se califice, prin urmare n-au alocat resurse pentru asta.

Normal, pot fi găsite și alte motive, unele care pot părea ciudate unui telespectator – de exemplu, preocuparea unor televiziuni de-a nu “crește” interesul pentru produse pe care ei nu le difuzează. (Digi Sport nu transmite Europa League).

Prostia cu televiziunile lui Becali sau dragostea față de Steaua

Am văzut tot felul de teorii legate de motivul pentru care sport.ro și Digi Sport n-au făcut emisiuni după calificarea Astrei.

În general, s-a amestecat ideea “steliștii de la sprot.ro / Digi Sport n-au suportat să vadă succesul lui Șumudică” cu ideea că “Becali le-a ordonat”.

Când văd lucruri de genul acesta, încep să găsesc explicații pentru succesul istoric al PSD în Teleorman, Vrancea și Buzău, pentru votarea lui Cherecheș la Baia Mare, pentru tot felul de aberații cronice.

Ca să poată să urască sau să-și arate pe-ndelete disprețul, unii oameni sunt gata oricând să renunțe le logică.

În fine, mi se pare amuzantă și reacția celor care acuză televiziunile comerciale că sunt comerciale, dar a doua zi se duc la un loc de muncă mai ales pentru a câștiga bani, nu pentru a salva planeta.

Categories
Media și Marketing

Ce trebuie să știi despre aparentul favor financiar pe care televiziunile îl fac cluburilor din Liga 1 (Video)

În fotbalul nostru, se vehiculează destul de des ideea favorului financiar.

De cele mai multe ori însă, e o idee bazată pe perceperea greșită a unei realități.

De exemplu, cei de la Steaua se laudă că ei țin în viață cluburi din Liga 1 prin simplu fapt că sunt singurii care mai plătesc pentru achiziția de jucători.

Categories
Media și Marketing

Ce aș vrea să văd în presa sportivă despre problemele Rapidului (Video)

După părerea mea, redacțiile de sport se-mpart la ora actuală în aceste categorii:

  1. redacții cu resurse foarte bune, chiar extraordinar de bune și producțiedecentă
  2. redacții cu resurse foarte bune, chiar extraordinar de bune și producție arareori decentă
  3. redacții cu resurse decente și producție orientată spre Steaua + ce mai pare cât de cât interesant după criterii obiective din punct de vedere financiar, dar subiective editorial
  4. redacții fără resurse deosebite și producție relativ bună spre foarte bună
  5. redacții fără resurse și cu o producție uneori decentă

Deși folosesc termenul redacții, în destul de multe categorii există doar câte o singură redacție.

Categories
Media și Marketing

Câteva sfaturi pentru cei care vor să-nceapă o carieră-n presă

Primesc destul de des email-uri de la elevi de liceu sau studenți care sunt interesați de-o carieră în presă, în special în cea sportivă.

Majoritatea vor să știe câteva lucruri simple pentru care am răspunsuri plus câteva lucruri mai puțin simple pentru care am sugestii care pot fi lămuritoare.

Acest video are rolul să ofere aceste răspunsuri și aceste sugestii. Mai mult, ceea ce este valabil când vine vorba de presa sportivă este valabil și-n cazul presei generaliste.

Acum, de ce mă-ntreabă pe mine?

Categories
Media și Marketing

Ce ar trebui să știe fanii CS U Craiova despre comploturile presei de la București

N-o să-ți vină să crezi ce mi s-a întâmplat ieri…

M-am trezit destul de târziu.

Neobișnuit de târziu.

Cred că mi-a fost cald noaptea și mi-am prelungit somnul spre dimineață ca să recuperez ce n-am apucat să dorm.

M-am dus la baie, am rezolvat o problemă fiziologică, am făcut duș și am privit gresia de pe jos gândindu-mă că-i lipsită de orice personalitate.

Când eram copil, aveam acasă o gresie cool pentru acele vremuri, cu tot felul de imprimeuri și cu câteva defecte din fabricație care-mi permiteau să imaginez granițele unor țări, insule, oceane, câmpuri de bătălie, războaie navale etc.

În fine, am terminat cu baia și m-am dus să beau apă.

Mereu beau apă dimineața, măcar două pahare. Știu că face bine, dar nu vreau să mă dau acum interesant și să-ți explic de ce ar face bine.

Am deschis laptop-ul, m-am abținut să-mi verific mail-ul, am citit niște chestii pe site-ul unei reviste dedicate agriculturii (wtf!) și am plecat la sală.

M-am antrenat pe stomacul gol și am făcut-o bine pentru că m-am obișnuit să fac efort în aceste condiții.

Am fost preocupat de niște schimbări în ceea ce privește antrenamentul, mi-am notat cu grijă tot ce-am făcut și am urmat planul pe care mi-l făcusem cu o dedicare de corporatist entuziasmat că are o linie clară de urmărit.

Apoi, am plecat acasă, am mâncat și am stat de vorbă la telefon cu ai mei.

Nici nu știu când s-a făcut ora 13:00.

Dacă-ți vine totuși să crezi, până la acea oră, niciun gând ticălos legat de cum aș putea face rău Craiovei nu mi-a trecut prin cap.

Sigur, ziua a fost lungă, dar totuși m-aș fi așteptat ca ceva de genul acesta să mă fi bântuit până la acel moment.

Nimic.

Sunteți importanți, dar nu din rațiunile pe care le credeți voi

Totuși, dacă citești părerile de pe net ale unora dintre fanii celor de la CS U Craiova, ziariștii din București produc intens tot felul de scenarii care să lovească în echipa Craiovei.

Nu contează că ziariștii din București pot fi de felul lor de oriunde numai de pe la București nu prea, contează că acum lucrează-n Capitală și urăsc posibilitatea ca la Craiova să existe din nou o echipă puternică.

Apropo, eu sunt din Râmnicu Sărat.

Oricine din zonă îți va spune că Râmnicu Sărat nu e în Moldova, că Buzăul nu e în Moldova.

Teoretic, așa este, nu suntem Moldova. Practic însă, suntem la 30 de kilometri de granița cu Moldova, așa că bancurile celor de la Times New Roman par uneori doar copieri ale realităților din zonă.

În rest, la Râmnicu Sărat există suporteri ai Craiovei mai fanatici decât unii suporteri născuți și crescuți la Craiova.

Dacă găsesc link-ul, vă trimit povestea lui Ciolanu’ ca să vă lămuresc.

Altceva voiam eu să spun și tot amân.

Pe măsură ce CS U Craiova obține în instanță victorii de etapă importante, o parte dintre suporterii acestei echipe sărbătoresc succesul bolborosindu-și frustările în relație cu presa de sport.

Unele dintre aceste frustări s-au acumulate firesc, din vina noastră, ziariștilor sportivi.

Altele țin însă doar de capacitatea de-a exagera a acelor suporeri.

Schema clasică – ei identifică o țintă – de obicei un ziarist care-n mod evident își face treaba mai prost decât ar permite bunul simț și încearcă să facă din respectivul individ ceva reprezentativ pentru breasla noastră.

Dacă un astfel de maimuțoi al presei are articole “împotriva” Craiovei, atunci orice autor al unor articole care lezează cumva interesele clubului lor este pus pe aceeași treaptă a ticăloșiei cu respectivul maimuțoi.

Lucrez de aproape 15 ani în presă. Am scris la Gazeta Sporturilor, apoi am făcut emisiuni sau am fost invitata la sport.ro, am scris texte de opinie pentru ProSport și HotNews.

În această perioadă, am participat câțiva ani buni la ședințele de redacție ale celor de Gazeta Sporturilor, ședințele în care se hotăra sumarul ziarului de-a doua zi.

De câte ori crezi că s-a pus problema să facem rău unei echipe, oricare o fi ea?

De 18 ori? De 24 de ori? De 1457 de ori?

Niciodată.

A naibii treabă, niciodată în ședințele de sumar ale Gazetei Sporturilor la care am asistat eu n-a venit cineva să zică “mă, dar pe oltenii ăia nu-i ardem și noi un pic?”.

Sigur, o parte dintre cei care au văzut filme faine pe la TV și n-au nicio legătură cu ce se-ntâmplă în realitatea unei redacții vor veni și vor spune că astfel de strategii se dicută în privat, cum se fac blaturile la pariuri.

Nu vine Tolontan și zice “hai să-i lovim pe cei de la Craiova”, ci ia deoparte câțiva oameni de-ncredere și le trasează sarcini.

Asta ar fi posibil dacă realitatea muncii la ziar n-ar arăta că nu poți să-ți atingi un scop editorial complex, cum ar fi în cazul de față sabotarea Craiovei, fără să discuți cu oamenii din redacție, fără să faci muncă de lămurire, fără să tragi iar și iar de oameni să respecte tema articolelor, fără să urli că nu se ține lumea de treabă, fără să…

La fel, în anii-n care am făcut emisiuni la sport.ro sau am fost invitat la emisiuni pe la sport.ro, Telesport sau inclusiv la Fanatik-ul lui Ivanovici nu a venit nimeni să spună “băi, dar în Craiova nu lovim și noi un pic?”.

De strategii clare prin care să săpăm la temelia celei mai iubite echipe din Oltenia nici pomeneală.

În fine, deși sunt inteligent și extrem de arătos, știu că presa n-a-nceput chiar cu mine. Totuși, dacă nemulțumirile unora dintre voi se bazează pe lucruri mai vechi decât ultimii 15 ani, atunci vă felicit pentru această capacitate rară și vă chem în prezent ca să vedeți și viitorul.

Prin urmare, voi, ca suporteri ai echipei CS U Craiova sunteți importanți împreună cu echipa pe care o susțineți, dar nu din perspectiva pe care vi-o închipuiți uneori.

Nu pentru că sunteți o țintă a presei de la București, nu pentru că aveți o echipă care se pregătește să ia titlul, nu pentru că dacă nu v-am carota noi, ați șterge pe jos cu Steaua, Dinamo, Rapid.

Sunteți importanți pentru că sunteți suporterii unei echipe care astăzi reprezintă o parte însemnată a Craiovei și a unei regiuni care, din punct de vedere fotbalistic, e mai șmecheră decât oricare alta.

Curând, veți avea un stadion pe măsură și asta nu va face decât să întregească proiectul de acolo. Sunteți importanți prin numele orașului, prin capacitatea de-a vă susține echipa, prin dorința de-a conta, prin personalitate etc.

Nu știu alții cum gândesc apropo de Craiova, dar eu gândesc exact așa

Una dintre chestiunile comice care animă o parte dintre fanii celor de la CS U Craiova ține de faptul că Mititelu nu a avut niciodată Craiova din punct de vedere formal.

De ce spun că e comică?

Pentru că respectivii n-au ținut cu echipa patronată de Mititelu pentru că aveau siguranța actelor pe care le deținea acesta, ci pentru că aia era Craiova.

În momentul respectiv, aia era Craiova și niciuna alta.

La un moment dat, Mititelu i-a supărat atât de tare pe fanii echipei încât aceștia au decis că o alternativă ar fi bună. Au săpat și au descoperit că-n anii 90, oamenii care mutau echipa de sub pulpana Universității nu au făcut lucrurile cum trebuie.

Că nu știau acum 25 de ani cum se fac lucrurile ca să fie valabile astăzi.

Nu contează că transferul de atunci s-a făcut fără opoziția nimănui, în condițiile limitate de cunoaștere de atunci, că toată lumea era împăcată cu ce s-a întâmplat.

Au găsit ei în acte că n-a fost corect, asta fiind dovada supremă că echipa lui Mititelu n-a fost Craiova.

Bravo, ați rezolvat-o.

De asta săreați voi în tribune la golul lui Florin Costea cu Dinamo, că nu știați situația actelor. Dacă o știați, păi mai săreați voi?

Nici pe departe, aplaudați cel mult decent fazele și apoi ridicați un banner prin care vă arătați sila față de cei care au încercat să vă fure echipa c-un sfert de secol în urmă.

În rest, lucrurile rămân cum sunt: ați ținut cu o echipă numită de absolut toată lumea Universitatea Craiova. La un moment dat, echipa a ajuns pe mâna unui om dezgustător din punctul vostru de vedere.

Când Universitatea din Craiova și-a dat girul pentru o altă echipă, v-ați mutat dincolo și ați strâns toate argumentele formale pentru această decizie.

Acum, vreți ca presa de la București să spună că aveți dreptate să faceți asta. Nu-s presa de la București, dar pot spune că aveți dreptul să țineți cu cine vreți.

Mai mult, țineți cu o echipă care e “licențiată” de Universitatea din Craiova să folosească numele Universitatea Craiova. Formal, juridic, sunteți super acoperiți.

Faptul că ați apărut direct în liga a 2-a nu e o problemă majoră. Acum mai bine de jumătate de secol, Dinamo și Steaua au apărut direct în Liga 1. Tot regimul decidea ce și cum și-atunci, n-aveți motive să vă rușinați.

Lăsați-o mai moale însă cu-ncercarea de-a desena realități care nu au existat și concentrați-vă pe susținerea echipei voastre. Ca orice echipă, are nevoie de așa ceva.

PS: nu mai confundați ce face o parte a presei locale din Craiova cu ce ar trebui să facă presa-n general. Jurnalistic, ăia se fac de râs când amestecă statutul de suporter cu meseria. La fel cum ne facem și noi de râs când facem același lucru.

Categories
Media și Marketing

Tolontan, Hamlet și Chiricheș

O poveste cu Tolontan și ideile sale
„Din ce văd pe hartă, poți merge la Copenhaga prin Berlin. Faci o escală și vizitezi Zidul… Poate așa vei descoperi că pe lumea asta au existat suferințe mai mari decât colaborarea cu mine la Gazetă!”

Se pare că Vlad Chiricheș regretă reacția pe care a avut-o la finalul meciului cu Finlanda. N-a spus-o încă public, dar i-a mărturisit acest lucru lui Viorel Moldovan:

Am avut o discuție cu Chiricheș, după meciul cu Finlanda. Ne-a spus că îi pare rău pentru acea ieșire. Îi înțeleg frustrarea, și eu am fost fotbalist, dar a fost o ieșire la cald, nu trebuia să aibă acea reacție.

La dimensiuni mult, mult mai mici, am trăit și eu o situație asemănătoare celei trăite de Chiricheș.

Se-ntâmpla prin 2005, atunci când lucram la Gazeta Sporturilor.

Categories
Media și Marketing

De ce ar trebui să-ți placă un pic mai mult fotbalul nostru „mizerabil”

5 cuvinte reușesc aproape de fiecare dată să mă scoată din sărite:

Avem un fotbal foarte slab

Nu știu exact de când această ideea a început să mă enerveze, dar știu care era contextul general.

Tocmai se terminase un meci bun din Liga 1…

Da, există astfel de meciuri în campionatul nostru.

Este suficient să te uiți la jocurile unei etape și le vei vedea. Atenție, să te uiți la meciuri, nu la rezultatul final. Să te uiți la meciuri, nu pe Facebook la ce comentează alții.

Să te uiți la meciuri fără să-ți lași mintea să se scalde în cea mai nocivă prejudecată vehiculată intens de ani buni sub o formă sau alta:

Avem un fotbal de c@%$t

Categories
Media și Marketing

Chipciu este omul politic numărul 1 de la Steaua

Unii se uită la Alexandru Chipciu și se gândesc că-i cel mai bun fotbalist al Stelei.

E discutabil.

Cei încântați de-un anumit tip de fotbal ar putea spune că Sânmărtean e cel mai bun.

Apoi, sunt cei care se gândesc la productivitatea lui Keșeru și l-ar numi pe acesta. Mai ales dacă uită de cele 8 pase de gol date de Chipciu sezonul acesta.

În fine, apar și situațiile în care chiar n-ai cum să compari mere cu pere, adică pe Chipciu cu Varela.

Dincolo de aceste discuții, există măcar o privință în care Chipciu este de departe numărul 1 la Steaua – comportamentul politic în fotbal.

Categories
Media și Marketing

Cea mai penibilă șpagă pe care nu am luat-o

De-a lungul timpului, 3 oameni m-au acuzat că sunt șpăgar.

Adrian Porumboiu m-a acuzat pentru vreo 15 secunde.

Eram într-o emisiune alături de Marius Chican și dânsul a spus ceva de genul:

Lasă că știu eu că sunteți plătiți de CFR Cluj…

Eu n-am apucat să spun dacă sunt bine plătit sau prost plătit de CFR, că Marius a avut o replică atât de convingătoare încât Porumboiu și-a cerut scuze.

Nu a dat înapoi, nu a încălzit afirmația, doar și-a cerut scuze fără ironie.

Cam nervos Marius de felul lui.

A doua șpagă am luat-o pentru că m-a confundat Vasile Turcu. El a intrat în direct, iar eu am făcut eroarea uriașă de-a-i adresa o întrebare înainte să spun celebrul „Beldie Sunt”.

Așa că omul omul m-a anunțat că deține o listă a ziariștilor șpăgari și că figurez acolo. L-am întrebat cum mă cheamă și a spus un alt nume, nume pe care nu-l mai repet eu aici.

După cum vezi, aceste două acuze au fost făcute în direct, la TV.