De-a lungul timpului, 3 oameni m-au acuzat că sunt șpăgar.
Adrian Porumboiu m-a acuzat pentru vreo 15 secunde.
Eram într-o emisiune alături de Marius Chican și dânsul a spus ceva de genul:
Lasă că știu eu că sunteți plătiți de CFR Cluj…
Eu n-am apucat să spun dacă sunt bine plătit sau prost plătit de CFR, că Marius a avut o replică atât de convingătoare încât Porumboiu și-a cerut scuze.
Nu a dat înapoi, nu a încălzit afirmația, doar și-a cerut scuze fără ironie.
Cam nervos Marius de felul lui.
A doua șpagă am luat-o pentru că m-a confundat Vasile Turcu. El a intrat în direct, iar eu am făcut eroarea uriașă de-a-i adresa o întrebare înainte să spun celebrul „Beldie Sunt”.
Așa că omul omul m-a anunțat că deține o listă a ziariștilor șpăgari și că figurez acolo. L-am întrebat cum mă cheamă și a spus un alt nume, nume pe care nu-l mai repet eu aici.
După cum vezi, aceste două acuze au fost făcute în direct, la TV.
Aparent, e rușinos, aude o țară-ntreagă.
Te asigur însă că cea mai spectaculoasă și penibilă și dificilă acuză c-aș fi șpăgar am trăit-o în fața unei audiențe mult mai restrânse.
Audiență restrânsă, dar atât de intimă!
Mă aflam în tramvaiul 1.
Era vară, era cald, eram înghesuit și transpiram precum porcul din zicerea „transpiri ca un porc”.
Ei, în momentul acela, un domn pe la 50 de ani, s-a împins un pic peste cineva din fața lui și mi-a spus ceva.
Nu știu cum m-a făcut, dar știu că mi-a zis că am luat bani de la Becali cu ambele mâini.
Sunt foarte vizual de felul meu și pentru un moment chiar mi-am imaginat cum vine asta.
Am încercat să-i spun omului că nu-i adevărat, dar avea ceva argumente puternice:
De ce-l sunați atât? De ce nu-l dați naibii? De ce discutați numai despre Steaua?
Am vrut să bălmăjesc niște explicații, dar omul se distra cu mine.
Mai mult, avea de partea sa și majoritatea celor care reușiseră să se întoarcă spre noi.
Nu mai spun că cineva pe care nu reușeam să-l văd îi transmitea tot felul de idei:
Întreabă-l cât a luat după meciul cu Pandurii, întreabă-l asta!
(WTF?!)
Totul a durat vreun minut. Genul acela de minut luuuung, tare lung.
Brusc, în minte și pe buze mi-a venit cea mai inspirată replică posibilă în acel moment:
Domn’e, dacă iau atâția bani de la Becali, de ce merg cu tramvaiul? Uite, am și abonament!
Nu s-a făcut un moment de liniște, dar vorbele mele au avut efect.
Acuzatorul a zis ceva de genul că merg cu tramvaiul așa, de acoperire, dar a sunat atât de penibil încât n-a mai avut nicio o forță.
Pierduse publicul.
Nici măcar ăla din spate, cel cu sugestiile, n-a mai spus nimic deși nu apucasem să lămuresc exact cât îmi luasem după meciul cu Pandurii.