E ceva penibil în reacția Gazetei față refuzul FRF de-a discuta cu reporterii ziarului.
Mai exact, mi se pare penibilă încercarea de-a lovi la sentiment, cum se zice.
Faptul că se face apel la trecutul lui Berceanu, la optica sa de pe vremea în care era ziarist e o chestiune de doi lei.
Și nu e prima dată când se-ntâmplă asta.
Treaba este că discuțiile între bărbați nu arată așa.
Nici discuțiile între femei nu arată așa.
Doar discuțiile între femei și bărbați arată exact așa, când una dintre părți încearcă s-o facă pe cealaltă să se simtă vinovată pentru cine știe ce faptă din trecut.
Un pic de victimizare și apelul la emoțiile celuilalt.
Asta cu „Gabi, de la tine așteptam mai mult” e o stupizenie.
Berceanu e angajatul FRF și face ceea consideră el că e favorabil angajatorului său.
Acum, nu vreau eu să spun care-s bărbații și care-s femeile, că n-are importanță.
Plus că dacă spun că Gazeta este uneori un ziar lipsit de masculinitate, par dintr-o altă epocă.
Plus că am folosit deja suficiente stereotipii legate de comportamentul masculin și cel feminin.
Plus că, după cum se poate vedea, ambele tabere au o viziune suficient de modernă să-și asume atitudinal ambele roluri de gen.
Ideea este că dacă cei de la Gazeta Sporturilor au vreo problemă cu felu-n care sunt tratați de Federație, se pot inspira din trecutul lor jurnalistic pentru a ști cum să reacționeze.
N-au nevoie de texte emoționale care de fapt par mai mult despre ei și mai puțin despre ce-i relevant pentru cititor.