Chipciu este omul politic numărul 1 de la Steaua

Unii se uită la Alexandru Chipciu și se gândesc că-i cel mai bun fotbalist al Stelei.

E discutabil.

Cei încântați de-un anumit tip de fotbal ar putea spune că Sânmărtean e cel mai bun.

Apoi, sunt cei care se gândesc la productivitatea lui Keșeru și l-ar numi pe acesta. Mai ales dacă uită de cele 8 pase de gol date de Chipciu sezonul acesta.

În fine, apar și situațiile în care chiar n-ai cum să compari mere cu pere, adică pe Chipciu cu Varela.

Dincolo de aceste discuții, există măcar o privință în care Chipciu este de departe numărul 1 la Steaua – comportamentul politic în fotbal.

Aici nu mai este vorba doar de faptele din teren, ci și de vorbele din afara acestuia.

Mai ales de vorbele din afara terenului, vorbele rostite la microfoanele televiziunilor sau vorbele înregistrate de reportfoanele ziariștilor.

Chipciu are comportamentul unui politican în fotbal

POLÍTIC, -Ă, politici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Știința și arta de a guverna un stat; formă de organizare și conducere a comunităților umane, prin care se menține ordinea internă și se garantează securitatea externă a comunităților respective.  Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului. (DEX 2009, via dexonline.ro)

De când a venit la Steaua, Chipciu a avut grijă să folosească aproape fiecare apariție în fața presei pentru a transmite mesaje pregătite dinainte sau născute brusc dintr-un real talent de comunicator.

Exact ca un politician.

Și tot ca un politician, și-a identificat foarte bine publicurile, și-a identificat foarte bine „dușmanii” și a profitat de orice situație în care vorbele sale puteau să-i aducă beneficii de imagine.

De ce scot în evidență acest lucru?

Pentru că aseară, Chipciu a făcut un gest de lider politic pe un teren de fotbal.

Oamenii asociază ideea de politică unor comportamente negative. Eu o asociez exact definiției pe care am postat-o la începutul acestui text.

Lider politic pe un teren de fotbal spuneam… În momentul schimbării lui Toșca, Chipciu a mers la margine și a salutat revenirea în echipă a lui Latovlevici prin încurajarea acestuia.

Dovada intelgenței lui Chipciu

Alex putea să-l încurajeze pe Latovlevici și prin câteva vorbe strigate, vorbe pe care publicul nu le-ar fi auzit, nici nu le-ar fi bănuit.

A preferat însă să facă gestul evident de-a mearge la margine și să bată palma cu colegul său în văzul tuturor.

Nu a mers acolo să-l încurajeze pe Toșca, a mers să-l susțină pe Latovlevici, jucător care a traversat o formă slabă, care și-a pierdut locul în primul 11 pentru acest derby și care a suportat în ultima vreme critica publicului și a presei.

Poți privi această reacție a lui Chipciu ca pe o firească manifesatare a prieteniei, a colegialității.

Sunt de acord, doar că eu adaug prieteniei și simțul politic al lui Chipciu. Capacitatea sa de-a dezvolta strategii de PR în orice situație.

Nu mă crezi?

Hai să vedem cum au arătat de-a lungul timpului câteva dintre declarațiile lui Chipciu.

Ce a făcut Chipciu când cineva din „partidul” său a fost atacat

Atunci când cei de la Dinamo au susținut că Laurențiu Reghekampf este dinamovist, Chipciu a reacționat din proprie inițiativă folosindu-se de Youtube:

„Când eram la naţională, cred că după meciurile cu Olanda şi Ungaria, domnul Bobar îi suna pe colegii mei, pe Pintilii şi pe Tănase, şi le cerea tricouri cu Steaua. Deci e stelist sută la sută! În schimb, nu cred că se pune problema ca Mister (Laurenţiu Reghecampf) să fie dinamovist“ (FanSteauaTV pe Youtube, februarie 2014)

În plină campanie de eliminare a steliștilor acoperiți din curtea lui Dinamo, ce-a făcut Chipciu?

A spus exact cuvintele care-l puneau în cea mai mare dificulatate posibilă pe directorul sportiv al rivalei, Cristi Bobar.

Repet, momentul a fost exploatat cu un profund simț politic, când în curtea lui Dinamo exista deja o sensibilitate aparte față de faptul că la grupele de copii și juniori activau puști îndrăgostiți de Steaua.

Mai mult, mesajul lui Chipciu i-a arătat unuia dintre cei mai vocali oficiali ai lui Dinamo că o dispută a declarațiilor poate să fie neașteptat de neplăcută.

Aș mai putea să mă leg și de nuanțe precum felul în care este construită declarația lui Chipciu, cum dă credibilitate informației prin umanizarea detaliilor – „Când eram la naţională, cred că după meciurile cu Olanda şi Ungaria…”.

Aparenta nesiguranță în ceea ce privește identificarea exactă a momentului în care Cristi Bobar ar fi cerut tricourile dă o și mai mare credibilitate mesajului. Un fel de nu-mi aduc aminte exact momentul, îmi aduc aminte însă gestul în sine.

Câteodată, o astfel de ezitare elimină suspiciunea că e un atac pregătit, o eventuală informație îmbrăcată în prea multe detalii exacte ca să fie și adevărată.

Habar n-am dacă Chipciu a gândit chiar toate aceste nuanțe, dar chiar și ca simplă reacție-instant dovedește un instinct excelent de comunicator, de om politic atent la toate vulnerabilitățile rivalilor.

Apropo, de remarcat și politețea din formula domnul Bobar. Acel „domnul” pare să fie precum „Viorel”-ul din formula Victor Viorel Ponta.

Cum reacționează Chipciu după marile victorii

Marile victorii din alegeri, oferă politicienilor posibilitatea de-a savura pe îndelete noile realități electorale.

După acel 5-2 din turul seminfinalelor Cupei României (ediția 2013), Chipciu a avut plăcerea să-și exprime o satisfacție aparte:

„Asta a fost diferența și realitatea din teren, mă bucur că ne-am luat un avans foarte mare pentru retur. Nu vreau să folosesc cuvinte jignitoare sau să fac mișto de dinamoviști, dar mă bucur că i-am bătut la o diferență mare. N-aș vrea să fiu in pielea lor”. (sport.ro, martie 2014)

Nu are nevoie să folosească cuvinte jignitoare, găsește suficientă satisfacție în a sublinia că diferența a fost mare. De asemenea, într-o formulă populară mai mult decât grăitoare – „N-aș vrea să fiu in pielea lor”– Chipciu adună tot ce rămâne în urmă după o victorie atât de clară.

Mai mult, în ciuda faptului că tonul său pare serios, politețea sa este zeflemitoare.

Dacă s-ar fi maimuțărit așa cum mulți fotbaliști sunt tentați s-o facă după astfel de succese, mesajul său n-ar fi fost suficient de mușcător. I-ar fi afectat pe idioții care fac crize de nervi când se înjură pe site-urile de sport, dar ar fi fost un discurs sub nivelul său intelectual.

Și tot după marile victorii, Chipciu are grijă să-și hrănească rapid orgoliul pentru disputele viitoare. De aici și gândul pentru antrenorul acela pe care-l respectă foarte mult

„N-am nicio preferință pentru finală. Mi-aș dori totuși să jucăm cu Petrolul, pentru că este Răzvan acolo, cu care am lucrat la Brașov și pe care îl respect foarte mult. Finala va fi deschisă oricărui rezultat”. (sport.ro, martie 2014)

Știi de ce-a simțit nevoia să spună că-l respectă foarte mult pe Răzvan Lucescu?

Poate pentru că chiar îl respectă, dar și pentru că a avut ceva de mascat – dorința de-a-și lua revanșa față de-un antrenor cu care a lucrat în trecut, dar care nu i-a oferit șansa să joace.

Ce a făcut Chipciu când a simțit comploturi ale rivalilor

Ce fac politicienii atunci când sesizează că rivalii lor complotează pentru a-i învinge?

Simplu – expun public respectivele comploturi, le demască.

După ce Steaua a pierdut în acest tur acasă, cu Ceahlăul, Chipciu a simțit că arbitrajul ar fi fost orchestrat de rivalii de la Astra prin intermediul lui Dinu Gheorghe.

Prin urmare, spus destul de răspicat acest lucru:

„Nu vreau să comentez arbitrajul, dar am avut două penalty-uri, ambele la mine, şi m-a eliminat. Eu ştiu cine este acest arbitru, îl cunosc, că doar am jucat şi eu la Braşov şi ştiu în ce direcţie trage. Sper să nu se mai întâmple aşa ceva”. (prosport.ro, august 2014)

Merită remarcat în primul rând că nu a avut a avut o reacție specifică unui fotbalist, ci una specifică conducătorilor de club.

În afara faptului că fotbaliștii au obiceiul să se plângă că nu le-a fost acordat ceea ce ei consideră meritat, nu mai există absolut nimic firesc în declarația sa.

Cuvintele lui chiar par cuvintele lui Mihai Stoica. Inclusiv întărirea ideii că știe despre ce vorbește de vreme ce-a avut experiențe trecute cu arbitrul Rusandu  pe vremea când juca la Brașov este o strategie tip Mihai Stoica.

De obicei, jucătorii se feresc să intre în astfel de discuții dintr-o grămadă de motive. Unii se tem că vor ajunge la comisii, alții se tem să intre în vreo dispută cu oficialii altor echipe pentru c-ar putea ajunge la mâna acestora în viitor.

La Chipciu însă lucrurile stau un pic diferit. E vorba de personalitatea sa și de încrederea în capacitatea de-a însemna suficient în fotbal încât să nu depindă vreodată de bunăvoința cuiva.

Și apropo de Mihai Stoica…

„Bineînţeles că m-am gândit la MM Stoica. Vreau să-i dedic victoria. M-a ajutat foarte mult de când sunt în fotbal. Sper să iasă cât mai repede. Mă voi duce să-l vizitez dacă se poate” (sport.ro, martie 2014)

Ce-a făcut Chipciu în relație cu „votanții” săi

Simpatia și-a câștigat-o în primul rând prin evoluțiile sale, dar știe că această simpatie poate fi hrănită și prin atitudini, prin vorbe, prim mesaje deștepte:

„Publicul din Ghencea, și aici mă refer atât la Peluza Nord, cât și la Peluza Sud, dar și la ceilalți din tribune, are ceva aparte, te face să fii mândru că ești fotbalist. Dar, cred că puteau să fie mai mulți în tribune la acest meci. Mă uit cu invidie la publicul lui Dinamo, am înteles că au cea mai mare medie din Liga 1, deși sunt pe 9 în clasament, așa că-mi pare și mie rău că nu jucăm și noi cu 30.000 de fani în Ghencea. Totuși, publicul de aici, mă repet, este cel mai călduros”. (sport.ro, octombrie 2013)

După cum vezi, are abilitatea să nu împartă suporterii Stelei după împărțirea pe care ei înșiși și-o fac. E prea politician ca să facă așa ceva și știe că are nevoie de susținearea tuturor votanților. Pardon, tuturor fanilor.

Apoi, are grijă să stârnească orgoliul acestora prin una dintre cele mai sensibile trimiteri posibile – comparația cu fanii rivalei Dinamo.

Știi cine a mai făcut asta? Mihai Stoica folosindu-se de galeria Rapidului și de cea Universității Cluj:

„Aş fi putut să mă duc la Universitatea Cluj. E un club care îşi doreşte performanţă şi, cu riscul de a-i supăra pe fanii noştri, are cei mai tari suporteri din România” (Mihai Stoica, iulie 2011)

Cum alimentează disputele cu Dinamo

După accidentarea aceea stupidă suferită sezonul trecut la partida  cu Dinamo, Chipciu a declarat următoarele:

„Nu știu dacă dinamoviștii au jucat foarte foarte dur…așa sunt derby-urile. Eu nu mă feresc de contact, probabil că de aceea m-am și accidentat. Suntem mult mai buni ca ei și din frustrare au intrat așa, dar nu putem să-i acuzăm. La Chiricheș a fost intenție. E posibil să stea și mai mult decât mine, dar am vorbit cu el și se pare că e mai bine. Dacă eram lovit cu intenție, poate altul era și discursul meu acum” (Digi Sport, 11 mai 2013)

Imaginile au arătat prea clar că Rus nu a avut o intenție de-a-l lovit pe Chipciu. Apoi, realitatea este că el însuși nu este vreun plângăcios.

Totuși, ceea ce fierbe în el apropo de rivalitatea cu Dinamo s-a văzut imediat în câteva cuvinte – „Suntem mult mai buni ca ei și din frustrare au intrat așa…”

Normal, el a adăugat aproape împăciuitor că „nu putem să-i acuzăm”.

Aparent, îi scuză. În realitate, ștampila de „frustrați” este mult mai puternică decât dimplomația restului de vorbe.

În fine, sunt situațiile în care mesajele lui sunt clare, fără niciun fel de perdea:

“Nu am avut niciodată vreo prietenie cu Moţi. Lovea jucătorii când arbitrul nu se uita şi un astfel de jucător nu merită respect. În plus, mai e şi dinamovist. Nu am cum să-l respect pe Moţi“ (Dolce Sport, august 2014)

sau cele de-o ironie aparte:

„Am văzut că și Dinamo a început să vorbească despre noi. Am văzut ca și domnul Bobar vorbește despre noi, nu știu ce funcție are el. Ei sunt bucuroși că nu a bătut Chiajna, că nu s-a apropiat de ei în clasament”. (Digi Sport, februarie 2014)

Asemănarea sa cu Mihai Stoica este evidentă.

Nu neapărat cu Mihai Stoica din ultimul mandat de la Steaua, ci cu un amestec între cum era Mihai Stoica la Galați și cum a fost ulterior la Urziceni și Steaua.

De-asemenea, asemănările dintre comportamentul său și cel al oamenilor politici sunt incontestabilă.

O parte din reacțiile sale pot fi instinctuale – vezi gestul de-a-l scuipa pe un adeversar de la Levski sau de-a-l trage de păr pe Mitchell Burgzorg de la Ludogoret în amicalul din 2012. Astfel, unii l-ar putea limita la statutul de golan care joacă bine fotbal.

Nici pe departe.

Majoritatea faptelor, atitudinilor și vorbelor lui Chipciu arată că este este unul dintre cei mai dezghețați fotbaliști din campionatul nostru și un tip c-un simț aparte în ceea ce privește politica fotbalului nostru.

0 Shares

Lasă un comentariu