În 2013, Gazeta Sporturilor și ProSport au decis să o elimine din paginile lor pe Anamaria Prodan.
Să ignore orice era legat de ea și să facă astfel ceea ce ei considerau o protejare a propriului public de un personaj toxic.
Gazeta a renunțat rapid la idee și l-a făcut astfel pe redactorul șef de la ProSport, Costin Ștucan, să-și arate dezamăgirea.
Astăzi, Daniel Șendre remarcă într-o postare pe Facebook situația jenantă în care s-ar afla Ștucan, care semnează acum în Gazetă un articol în care Anamaria Prodan are replică.
Vorbește de fractura coloanei ziaristului și ironizează suprafața unei situații pe care o cunoaște în profunzime.
Daniel a lucrat la Gazeta Sporturilor și știe că un articol semnat de doi ziariști înseamnă, de cele mai multe ori, că fiecare dintre aceștia a adunat informații separat, apoi le-au vărsat într-un text editat de unul dintre ei.
În cazul de față, mă-ndoiesc ca Ștucan să fi vorbit cu Anamaria Prodan (nu c-ar fi ceva rușinos, vei vedea mai târziu în text de ce), așa cum se îndoiește și Daniel, dar nu o spune. Nu o spune ori pentru c-a uitat s-o spună, ori pentru că a ignora elementul ăsta îl ajută mai mult la ceea ce vrea să spună-n rest.
Sigur, foarte probabil, Ștucan a gândit abordarea materialului și-a scris textul final, iar Andrei Crăițoiu a fost cel care a obținut declarația impresarului.
În fine, în altă parte doream să ajung.
Ideea de-a ignora un personaj din fotbal (sau din orice domeniu) pentru că e grobian sau toxic sau cum vreți voi să-i spuneți este o ideea proastă.
Foarte proastă.
Sub nicio formă astfel de personaje n-ar trebui ignorate oricât de scârbiți s-ar arăta cititorii și oricâtă presiune ar exista din partea propriului bun simț pentru o astfel de acțiune.
Gigi Becali și Ioan Becali au fost la rândul lor de multe ori subiectul unor astfel de atitudini. Oameni din presă s-au gândit c-ar fi bine să-i elimine din atenția muncii lor și să arate astfel un soi de onoare-n practicarea meseriei și un fel de atenție pentru public.
Repet, e o idee proastă.
Astfel de personaje există și contează în domeniul pe care ziariștii sportivi îl acoperă.
Apoi, nu doar că există și contează, dar și interesează.
Munca ziaristului are legătură cu bunul simț abia după ce respectă interesul publicului de a fi informat.
Interesul publicului de a fi informat n-are legătură cu ce-i place omului care citește ziarul sau urmărește emisiuni. Dacă-și dorește plăcere, va trebui să citească o carte sau să vadă un film.
Prin urmare, ziaristul e obligat de meserie să bage în seamă orice personaj din domeniul pe care-l acoperă atât timp cât asta presupune satisfacerea interesului public.
Dacă nu-i convine, poate să se apuce să scrie cărți sau să regizeze filme. Acolo poate desemna ce rol vrea oricărui personaj.
Jurnalistic vorbind, Ștucan nu este mereu zdravăn.
A-l citi înseamnă uneori ori să consumi cronica unor nenorociri care ți se par imposibile, chiar ilogice – de exemplu, blaturile pentru scor exact nu se fac atât de ușor pe cât se scrie un text pe această temă.
Totuși, îl prefer oricând Costin celor care nu greșesc niciodată tocmai pentru că-și fac meseria cu placiditatea unor rinoceri trăiți doar la ZOO.