Dacă nu ai observat singur, îți pot spune eu.
De vreo 10-15 ani, Cornel Dinu are mai multe aprecieri negative despre tot ce mișcă-n lumea fotbalului decât avea FMI despre România când ne dădea tranșe de doar câteva zeci de milioane de dolari.
Foarte probabil, e vorba de un amestec între felul său de-a fi și experiențele pe care le-a trăit de-a lungul timpului în relație cu diverși oameni.
Totuși, dacă de mai bine de un deceniu faci acest lucru în mod constant, atunci în mod evident devine un reflex să-i ataci pe alții, să-i ironizezi, să te arăți îngrețoșat etc.
Prin urmare, ca și când nu era suficient că gloria lui Dinamo are abilități aparte în lumea fotbalului când vine vorba de-a-nșirui cuvinte mușcătoare, mai face și asta cu lejeritatea reflexului.
E ca la box.
Dacă sportivul ar sta să gândească fiecare lovitură dintr-o serie, atunci acestea ar fi sacadate, lipsite de fluență. În schimb, boxeurul gândește doar inițierea seriei, loviturile din aceasta curg reflex.
Așa-i și la Dinu.
Când începe să vorbească, face un efort inițial de concentrare, dar apoi toate vorbele sale curg lejer.
Cu asta se confruntă Contra.
Mai mult, Dinu e un fost uriaș fotbalist, una dintre cele mai respectate glorii ale clubului Dinamo și un antrenor cu rezultate OK la nivelul României.
Adică omul a dovedit, în mare, ce avea de dovedit. Nu mai vorbesc despre faptul că la vârsta sa, mai are și atuul popular al experienței.
După cum știi, în cultura noastră și nu numai, oamenii trecuți de o anumită vârstă primesc și un soi de prețuire din oficiu pentru că se presupune c-au trăit deja multe dintre cele pe care le trăim noi azi, deci știu ce vorbesc.
Cum spuneam, cu asta se confruntă Contra.
Prin urmare, aproape orice ar spune actualul selecționer, riscă să piardă de cum deschide gura.
În schimb, Contra poate face două lucruri deștepte.
1. Niciodată, sub nicio formă, să nu mai intre în vreo dispută verbală cu Dinu
De ce?
Pentru că dacă nu poți avea replici la nivelul acestuia, atunci a-l ignora e cel mai deștept lucru pe care-l poți face.
Unii vor spune că dacă nu răspunzi, ești luat de prost. Totuși, acești „unii” nu contează în povestea de față. Să-i răspundă ei lui Dinu dacă-s atât de neproști.
În al doilea rând, când discuți pe o temă nefavorabilă ție – de exemplu ce ai lăsat în spate la Dinamo – atunci nu faci altceva decât să dublezi comunicarea din jurul acelui subiect nefavorabil.
Faci totul să fie mai întins, mai vizibil, mai mare decât dacă nu ai răspunde.
În fine, realitatea științifică spune că a ignora atacul verbal al cuiva, a nu răspunde, a tratat cu tăcere, a te purta ca și când acel atac nu există poate produce durere celui care a lansat acel atac.
Da, am spus „durere”. Traume e psihică, dar e percepută ca o durere fizică.
Nu-l îndemn acum pe Contra să-i rău lui Cornel Dinu, spun doar că e mai bine pentru el să nu-i mai răspundă acestuia.
2. Există în fotbalul românesc o idee de lemn care se manifestă în vorbe exacta așa: „Să răspundă pe teren, prin rezultate”
Spun că e de lemn pentru că a devenit un fel de replică generală pe care o rostește oricine-n fața unui microfon, mai ales că e vorba ca acele rezultate să vină cândva, într-un viitor oarecare.
În cazul de față, rezultatele și jocul naționalei chiar sunt cele mai bune argumente ale lui Contra în orice dispută de gen.
Dacă le obține, atunci poate să tacă și mai deștept în conflictul cu Dinu.
Dacă nu le va obține, va trebui să tacă pentru a se concentra asupra lucrurilor care-l pot ajuta să producă acele rezultate pe care și le dorește.
Orice ar fi, rezultele îi sunt necesare, vorbele nu.