Cum să-ți începi cariera în presa sportivă

În 2002, mi-am început viața în presa sportivă telefonându-i lui Cătălin Tolontan de la un aparat public.

Era o cabină telefonică situată în fața unui cămin studențesc din Tei. Venisem de la Sibiu chiar în acea zi și înghesuisem lângă mine o geantă de voiaj pe care scria cu fonturi cool „Adibas”.

Ca mulți provinciali, aveam impresia că la Bucureșți se fură non-stop, așa că deși lăsasem geanta jos, o țineam totuși strâns între picioare.

Numărul l-am luat din casetă redacțională publicată în ProSport. Pe atunci, echipa condusă de Ovidiu Ioanițoaia și Cătălin Tolontan se află încă la ProSport-ul lui Adrian Sârbu.

Am sunat și mi-a răspuns.

I-am spus lui Cătălin două lucruri extrem de simple: că sunt student la jurnalistică în Sibiu și că vreau să-mi fac practică la ProSport. Mi-a spus alte două lucruri la fel de simple: „bine” și „poți veni la redacție miercuri, după 12:00”.

Nimic în plus, nimic în minus.

Ce-ți trebuie neapărat pentru a reuși

În ciuda crizei financiare care sugrumă întreaga presă românească, există în continuare un interes deosebit pentru angajarea de tineri cu potențial.

Cum se definește acest potențial?

Păi, dincolo de orice nuanță subiectivă, măcar un lucru este extrem de clar: trebuie să fii pasionat de acest domeniu.

Această pasiune îți va da foarte multă energie. Te va ajută să ai răbdare când trebuie să ai răbdare și să n-ai răbdare când nu trebuie să ai răbdare.

Unii cred că sunt pasionați de sport, de ideea de presă sportivă, dar de fapt sunt încântați de ideea de-a fi prezenți pe stadion aproape de cine știe ce vedetă sau de-a discuta cu cine știe ce personaj faimos.

Aceste gânduri pot fi motivante în primă faza, dar nu oferă suficientă energie pentru a-ți alimenta întregul parcurs.

Munca unui ziarist are o grămadă de momente lispite de orice glorie, iar cea a unui ziarist debutant cu atât mai multe. Mai bine, îți dau un exemplu: primul text scris de mine în ProSportul era o știre despre amânarea unui meci de pregătire al celor de la Parângul Lonea.

Nimic glorios – o echipă de liga a 3-a își amâna un meci și eu am fost foarte onorat să scriu despre asta.

Sigur, trebuie să recunosc faptul că deși eu aflasem informația, forma scrisă a știrii mi-a fost dictată de Horațiu Sima. Asta este realitatea: Parângul Lonea, nu Steaua sau Dinamo.

Am vorbit despre pasiune pentru că pare să fie numitorul comun în cazul celor mai buni ziarișți sportivi alături de care am avut ocazia să lucrez.

De asemenea, fără pasiune poți deveni cel mult un ziarist bine plătit, dar chinuit profesional. Și, crede-mă, puține lucruri sunt mai triste decât un om care face zilnic un lucru care nu-i place, nu-l stârnește, nu-l încântă cu nimic.

Ce-ai de făcut în continuare

Dincolo de trecerea ziarelor de sport la formate reduse sau pe online și dincolo de orientarea în mai mare măsură spre soft news, anumite lucruri chiar nu s-au schimbat față de momentul în care eu am debutat.

De exemplu, Cătălin Tolontan continuă să răspundă la telefon și la aproape fiecare email care-i este trimis. La fel și șefii de departament de prin celelalte redacții sportive, indiferent că e vorba de ziare sau televiziuni de profil.

Prin urmare, n-ai altceva de făcut decât să deschizi calculatorul și să-i trimiți un mail unui șef de departament de la ProSport sau Gazeta. Numele lor sunt scrise în caseta redacțională, dar mă aștept să știi deja cam cine ce face la fiecare dintre cele două ziare. Un tip pasionat de acest domeniu are măcar jumătate de habar în această privința.

Scrii în mail că vrei să faci practică sau că vrei să lucrezi o perioada fără pretenții financiare. Dacă ai potențial, în cel mult două săptămâni acest lucru va deveni evident și pentru cei care te supraveghează. În acel moment, ți se va oferi o plata pentru serviciile tale. Nu va fi o suma mare, dar va fi un început excelent pentru tine.

Uneori, se poate întâmplă că mail-ul tău să nu ajungă la cine trebuie sau să ajungă în spam sau… Important este să verifici întotdeauana dacă mesajul tău a ajuns la destinatar. Mai trimiți un mail în care ceri să ți se confirme acest lucru. Până nu ți se răspunde, nu renunța.

Eventual, schimbi destinatarul mail-ului, dar nu renunța.

Abia atunci când ți se spune limpede că nu au nevoie de oameni momentan, poți să încerci în altă parte.

Oricum, e foarte puțin probabil să se întâmple așa ceva.

PS: dacă ai vreodată o nelămurire legată de o posibilă carieră în presă sportivă sau pur și simplu ai nevoie de un sfat din partea mea, nu ezită să-mi scrii.

De asemenea, am discutat mai pe larg ce-nseamnă angajarea într-o redacție. Te sfătuiesc să citești / urmărești video-ul dedicat pentru că sunt detalii suplimentare.

0 Shares

Lasă un comentariu