Zilele trecute, antrenorul Stelei a avut un soi de izbucnire nervoasă ca urmare a faptului că nu i s-ar recunoaște meritele.
Nu urmăresc statisticile, am auzit că a trecut mult timp de la ultima victorie la diferență mare. Dar sunt coincidențe și 4-0 la Sepsi, și 4-0 cu Gaz Metan! Eu n-am niciun merit!
Americanii susțin că dacă tu nu te lauzi, riști să nu te laude nimeni. Îi spun marketing apucăturii ăsteia care ține-n viață cea mai importantă economie a lumii.
Prin urmare, posibil ca Dică să-și fi făcut un bine în momentul în care a atras atenția că unele dintre meritele sale nu sunt evidențiate de cei care comentează întâmplările din fotbalul nostru.
Cu ocazia asta însă, Dică a mai spus ceva important, chiar dacă nu și-a propus asta.
Concret, a spus că încă este un puști în lumea antrenorilor.
Sigur, toată lumea știe asta din perspectiva faptului că actualul antrenor al Stelei se află de puțină vreme și pe banca acestei echipe, dar și-n breasla antrenorilor.
Inclusiv el știe asta la modul profund de vreme ce se confruntă cu problemele firești ale celor care ajung să facă activități dificile neavând experiență.
De asta nici nu doarme noaptea înaintea unor meciuri, după cum singur a mărturisit. Asta deși, după cum mi-aduc eu aminte c-a spus Mihai Stoica în urmă cu mulți ani, Dică a fost un tip care iubea mult somnul:
De câte ori îl sun, el doarme, tocmai s-a tezit din somn sau tocmai se pregătește să doarmă.
În fine, ce importanță are că Dică a avut o reacție din care-i reiese imaturitatea profesională?
Are.
În primul rând, atunci când vorbește, Dică are mai multe publicuri. Fanii echipei formează publicul clasic, pe care oricine-l poate indica drept destinatar al mesajelor.
Totuși, mai există și alte tipuri de public, unele cu importanță foarte mare pentru soarta de antrenor a lui Dică. De exemplu, jucătorii echipei sale formează un public, unul cu abilități și instincte aparte când vine vorba de-a judeca un antrenor.
Fără să facă studii de speciale, fotbaliștii au capacitatea de-a simți ce-i de capul unui antrenor foarte rapid. Foarte, foarte rapid.
Vorbele lui Dică le spun lor că antrenorul lor are o ușoară manie a persecuției. Sigur, nu și-o vor spune exact în termenii ăștia, dar sub o altă formă tot la concluzia asta vor ajunge:
Ce ofticat era Nick, zici c-a marcat el și nu l-a trecut arbitru-n raportul de joc!
Un alt public este format din cei care analizează la TV activitatea sa la Steaua. Nu doar invitații, ci și moderatorii. Când te arăți iritat de faptul că nu ți se recunosc meritele, oamenii aceștia îți percep slăbiciunea și unii dintre ei vor lovi aproape reflex când lucrurile nu vor merge bine.
Repet, aproape reflex. Nu pentru că-s rău intenționați, dar unii dintre noi nu avem suficientă imaginație ca să ne legăm mereu de lucruri importante, așa că ne va fi ușor să alunecăm și spre chestiuni de genul ăsta:
Parcă Dică se plângea că nu i se remarcă meritele la victorii. E corect, la cum a jucat Steaua astăzi nici n-am avea ce remarca…
În fine, un al treilea public este cu totul și cu totul special. E format dintr-un singur om care recepționează vorbele lui Dică – patronul Becali.
Acesta judecă antrenorii după mai multe criterii – cine-i aduce bani și cine-i aduce un soi de plăcere fotbalistică. Sigur, banii sunt cei mai importanți, nu există ceva care să concureze cu adevărat cu banii pentru Becali, lucru de altfel firesc.
În plus, dincolo de dragostea pentru bani, Becali are și-o dragoste pentru ideea de-a fi tot timpul cel mai important om din viața echipei.
Nu e suficient faptul că este, vrea ca asta să fie și o chestiune recunoscută și repetată. Vrea să fie un pic adulat. Un pic mai mult. Vrea să fie un pic deștept și inspirat când vine vorba de deciziile care privesc Steaua. Un pic mai mult.
Prin urmare, când Dică se plânge că nu a primit laudele presei și nu numai pentru victoriile la scor ale Stelei sau evoluțiile din Europa League, Dică atentează un pic și la aria de afirmare a patronului Becali.
Vei spune că doar un individ ușor nebun ar putea să considere spusele lui Dică un afront. În mare, așa spun și eu…
Dincolo de toate acestea, Dică se află la Steaua. Prin urmare, să câștige e ceva firesc. Nefiresc este să nu câștige. El însuși trebuie să înceteze să se mai privească precum un antrenor aflat la început de carieră căruia i s-a oferit o mare șansă.
Nu de alta, dar experiența la Steaua oricum îl schimbă accelerat mai mult decât poate-și închipuie el însuși. Dică de azi e sigur mai bun antrenor decât Dică din urmă cu câteva luni. Sută la sută. Experiența de la Steaua îl schimbă și-l face să crească.
Apoi, postura în care se află este una specifică liderilor, nu plângăcioșilor. Iar liderii știu că lucrurile care contează cu adevărat sunt cele care se află sub controlul lor – atitudinile lor, faptele lor, vorbele lor.
Vorbele sau atitudinile celorlalți nu se află sub controlul lui Dică, ci sub controlul celor care le produc.
Prin urmare, e timpul să crească și ca atitudine-n discursul public.
E timpul să se liniștească, să se bucure de ceea ce muncește, să nu se mai lase afectat de orice nuanță din spusele unuia sau ale altuia. E timpul să doarmă mai mult și mai bine – are echipă bună pentru Liga 1 și e un antrenor cu adevărat promițător. Exact în ordinea asta, momentan.