De ce se vorbește atât de mult despre Dinamo și atât de puțin despre U Cluj

De ce se vorbește mai mult despre Dinamo și mai puțin despre U Cluj
Dinamo este una dintre echipele naționale din perspectiva interesului, U Cluj e o echipă regională.

Suporterii ardelenilor și nu numai au remarcat asta.

La TV și pe site-uri se vorbește / scrie mult despre Dinamo și puțin spre deloc despre U Cluj.

Mai mult, inclusiv primarul Boc a remarcat că ar exista un tratament incorect aplicat echipei sale (hehehe) chiar dacă trimiterea sa era către regretul lui Iorgulescu c-ar putea să o piardă pe Dinamo din Liga 1.

A mai spus câte ceva și Lincar care a remarcat o realitate, dar și pentru că Lincar e un antrenor destul de…

Nici nu știu cum să-i zic.

Aș zice că e un antrenor tragic.

Da, Lincar este un antrenor tragic din perspectiva discursului public.

Atenție, nu un antrenor slab, chiar din contră, nu un antrenor care se ia de situații imaginare, ci un antrenor aplecat uneori spre vânarea oricărei situații de adversitate pentru a dramatiza.

În fine, de ce se vorbește atât de mult despre Dinamo și atât de puțin despre U Cluj?

În primul rând, din perspectiva interesului, Dinamo face parte din categoria echipelor așa-zis naționale alături de Steaua, Rapid și Craiova.

Adică echipe care au susținători peste tot într-un număr semnificativ.

U Cluj este o echipă de interes regional.

Adică are susținere reală în Cluj și-n Ardeal.

Vei găsi rar oameni care să țină cu U Cluj la Constanța. Eventual, ar fi vorba despre un clujean strămutat acolo.

Asta nu schimbă cu nimic istoria real respectabilă a clubului, e vorba doar despre felul în care se face presa de la Aretino încoace.

În al doilea rând, ideea că rolul presei este de-a face dreptate este o minciună pe care o alimentează câțiva indivizi perverși din domeniu.

Rolul presei este de-a relata corect, dar obligațiile de „volum” al informațiilor implică tocmai ideea aceasta de-a relata conform interesului public.

Care interes public include și ideea de importanță (cum e afectat publicul), dar și ideea de audiență (ce număr de oameni sunt interesați).

Sigur, în presă există și o grămadă de oameni care fac jurnalism de fațadă, ei fiind ori activiști ai diverselor cauze în care cred, ori flăcăi care se luptă pentru binele cuiva care-i controlează

Dar asta nu e presă.

Presa este un domeniu cu noblețe la nivel teoretic și, de multe ori, la nivel practic.

Totuși,  această noblețe nu implică ideea de-a mulțumi pe toată lumea.

Nici pe departe.

De altfel, singura mulțumire pe care presa o poate produce prin rolul ei este acela de-a informa.

Dar tot ținând cont de numărul celor pe care-i informează.

Altfel,  pentru cei puțini, dar importanți, există publicațiile de nișă.

Dacă nu există, înseamnă că ori nu sunt suficient de importanți din perspectiva ideii de presă, ori nu s-a mobilizat nimeni să le remarce importanța.

De obicei, partea a doua este valabilă.

 

↓ ↓ ↓