Nevoi false în Liga 1: oameni cu gura mare pe bancă și la TV

3 lucruri mă irită constant când vine vorba de fotbalul nostru.

Mă irită glorificarea antrenorilor care-și “omoară” jucătorii și satisfacția paralelă a suporterilor care exultă la gândul că “ăia de câștigă o grămadă de bani” sunt astfel pedepsiți.

Mă irită reluările scurte. Mai exact, incapacitatea unora dintre cei care transmit meciuri de-a da reluări complete ale fazelor de joc interesante, chiar terminate uneori cu gol.

În fine, mă irită credința că un club are nevoie de cineva cu gura mare, „care să pună presiune pe arbitri” de pe margine, care să se certe la televizor, care să dea replici.

Dacă ești un pic atent, toate aceste 3 situații indică un fel primitiv de-a fi.

E primitiv să ai nevoie de un zbir pentru a conduce un grup, e primitiv să transmiți meciuri fără ca regizorii de transmisie să înțeleagă jocul și e primitiv să crezi că gălăgia plină de tupeu e cheia succesului.

Genul acesta de primitivism ne face să stăm pe loc și e tare păcat.

Nu de alta, dar abia ce s-au mai schimbat un pic randurile-n fotbalul nostru și iar simțim nevoia unor practici învechite în loc să privim spre rezolvarea unor probleme cronice cu adevărat.

De exemplu, dezvoltarea centrelor de copii și juniori, instruirea angajaților cluburilor, atragerea oamenilor pe stadioane, atragerea marilor companii în fenomen etc.

Cine strigă prea tare nu-și mai aude gândurile

Recent, Lupu a cerut o-ntoarcere-n trecut.

Nu o face pentru că vrea să-l atace pe Dănciulescu, ci pentru că e convins că modelul oficialilor cu gură mare, care pun presiune pe arbitri și adversari e unul de succes:

Lupu are dreptate în sensul că modelul guralivilor de succes funcționează în Liga 1.

Problema este că deși funcționează, este un model foarte departe de ideal.

A fi decent și a te ocupa de lucrurile care te pot face cu adevărat un club puternic este mult mai profitabil.

Din păcate însă, e ceva greu de pus de practică dacă nu-ți angajezi oamenii potriviți și nu oferi răbdare muncii lor.

Ideea de-a-ncerca să faci ambele lucruri – să fii isteric în atitudini și să te ocupi de lucrurile importante este imposibilă.

Nu ai cum să urli și să gândești coerent în același timp.

Nu poți fi preocupat de ce replici ai putea să dai adversarilor la TV, de ce șopârle să arunci în presă ca să destabilizezi rivalele, de ce să urli arbitrilor de pe margine și să ai în același timp capacitatea de-a urmări jucători, de-a fi atent la comportamentul propriului lot, de-a căuta soluții să îndrepți ceea ce nu merge bine-n propria curte.

În aceste condiții, eu cred că Dănciulescu nu fost vreun moment sub nivelul funcției sale.

Știu, face parte dintr-un grup de jucători care mi-au inspirat mereu respect – Maftei, Rădoi, Măldărășanu, Claudiu Niculescu etc., oameni în privința cărora probabil va trebui mereu să fac eforturi de obiectivitate atunci când le privesc faptele.

Cu toate acestea, cred că pot observa obiectiv măcar evidențe – de exemplu, că Dănciulescu are rolul de-a fi sprijin pentru jucători, antrenor și patron.

E legătură între aceștia, om care trebuie să observe probleme și să le rezolve sau măcar să-ncerce rezolvarea lor.

Dănciulescu nu are rolul de-a ataca pe cineva.

Nu e vorba că agresivitatea limbajului nu face parte din personalitatea sa, dar nu face parte nici măcar din personalitatea funcției sale.

Modelul acestei funcții ar trebui să mai degrabă de inspirație italiană și mai puțin de inspirație memesciană.

Când spun inspirație memesciană, nici măcar nu mă refer la lucrurile importante pe care le face Mihai Stoica la Steaua, ci la ceea ce se percepe c-ar face la Steaua.

Culmea este că, în ciuda acestor aparențe, cel mai mare profit pe care Mihai Stoica îl aduce Stelei nu are legătură cu rolul de vorbitor la TV sau de om care vociferează constant pe banca Stelei întru intimidarea arbitrilor.

Ce va face Mutu la Dinamo?

Partea faină în acest context este că Dinamo nu cedează ideii de-a aduce neapărat un gură bogată și  i-a făcut ofertă lui  Adrian Mutu să fie managerul sportiv al clubului.

Nuanța „manager sportiv” e foarte importantă.

Nu-l aduce să-i ia locul lui Dănciulescu, nu-l aduce să fie administrator extra sportiv – rolul lui Argăseală la Steaua, dar nici să aibă rolul  onorific al lui Duckadam la echipa lui Becali.

În mod sigur, Negoiță nu-l vrea nici măcar pentru a fi gălăgios în emisiunile TV. Mutu are oricum un stil ușor afectat, nespecific celor gata să atace pe toată lumea.

Pe de altă parte însă, Mutu are genul de voce care-i ascultată chiar fără să ridice tonul. Va face atent la ce are despus și publicul, și oamenii din fotbal.

De asemenea, foarte probabil, Mutu va aduce  mai mult decât  vorbe – un tip care a trecut prin curtea unor cluburi cu organizări excepționale va fi-n stare să facă măcar câteva sugestii deștepte pentru organizarea lui Dinamo.

54 Shares

Lasă un comentariu