Uite atât de mare e contractul pe care-l am acum pe masă…
Șumudică polarizeză mai profund decât Becali.
Majoritatea celor care urmăresc Liga 1 ori îl plac total, ori îl disprețuiesc extrem. Aproape că nu există posibilitatea de-a avea reacție de mijloc în ceea ce-l privește.
Și tocmai asta îi place la culme antrenorului.
De ce?
Vei înțelege mai multe despre Șumudică după ce vei citi textul de față.
Când era vorba de banii lui Negoiță, nu contau amenzile. Când e vorba de banii lor… Ipocrizie decentă.
Cel mai serios lucru comic citit zilele astea reprezintă apelul PCH către suporteri dinamoviști: nu mai aruncați cu petarde în teren că din banii noștri se plătesc amenzile!
[…] Intelegem entuziasmul si nici macar nu-l condamnam, dar trebuie sa fim rationali, cel putin asta ne cere situatia financiara.
NU MAI ARUNCAȚI CU PETARDE ÎN TEREN! Riscul este prea mare, iar bugetul prea mic pentru a ne permite acest lux.[…]
Apelul în sine este serios pentru că arată o preocupare concretă pentru soarta financiară a clubului.
În mare, Becali enervează multe persoane care fac parte din următoarele categorii:
Suporterii echipei sale
Suporterii echipelor rivale FCSB
Suporterii echipei CSA Steaua
Oamenii de fotbal – antrenori, glorii, patroni etc.
Ziariștii și alți nepricepuți în ale fotbalului
Oamenii care n-au treabă cu fotbalul
Oamenii cu micropenis (atitudinal vorbind)
După cum poți concluziona singur, anumite categorii din cele enumerate mai sus se pot întrepătrunde cu altele. Adică poți avea micropenis și să fii în același timp ziarist sau suporter CSA Steaua.
Depinde de la caz la caz.
De asemenea, dacă tragi linie, observi că Becali are capacitatea de-a scoate din sărite prin faptele și atitudinile sale cam toată țara.
De câte ori un antrenorul unei echipe din Liga 1 este demis, de atâtea ori încerc să găsesc o logică în spatele acestei demiteri.
Încercarea mea este ciudată având în vedere că astfel de decizii ar trebui să fie bazate pe considerente evidente.
Din păcate, inclusiv la Craiova, acestea par uneori să lipsească.
Concret, dacă iei în calcul standardele spre care Craiova aspiră și pe chiar le atinge în anumite privințe (organizarea clubului, condițiile de pregătire), atunci o astfel de demitere este ilogică în totalitate.
Înfrângerile rușinoase, cum a fost cea cu albanezii sunt în mai mare măsură de reproșat jucătorilor, abia apoi antrenorului.
Adică diferența de valoare ar fi trebuit să fie suficientă ca oltenii să câștige acel meci chiar și-n condițiile lipsei unui antrenor pe bancă.
Jucătorii lui Dinamo la renegocierea contractelor cu board-ul DDB.
Fanii lui Dinamo trec printr-o perioadă a marilor descoperiri despre ei înșiși.
Au descoperit că-i mai greu să finanțezi un club de fotbal decât este să-l susții din peluză în pauzele dintre înjurăturile alocate lui Negoiță.
De asemenea, au descoperită că munca lui Prunea sau Bălănescu, pe care-i “înmuiau” ei ori de câte ori aveau ocazia, are și unele părți dificile-n mod real.
În fine, au descoperit un adevăr dureros pentru cei care au bun simț: e greu să ai onoare în fotbal.
Victor Pițurcă zâmbind după o victorie a echipei României.
Am văzut la Sergi Lopez înregistrea faimoasei pauze publicitare din emisiunea în care Silviu Tudor Samuilă l-a avut invitat pe Victor Pițurcă.
Și am citit apoi cu atenție bucățile de dialog publicate ulterior pe site-ul Gazetei.
Prin urmare, am câteva nelămuriri.
Unele se leagă de faptul că nu-nțeleg dacă Pițurcă a mințit sau n-a mințit în cele spuse.
Nu de alta, dar adevărul are mai mare importanță decât cuvintele care-l îmbracă.
Apoi, am câteva nelămuriri secundare care se leagă de cât de afectați sunt colegii de la Gazetă că un astfel de dialog privat a putut să aibă loc.
Au folosit sintagmele lor preferate “șocant” și “derapaj, chestiune la care apelează de câte ori se transformă în niște fecioare neprihănite uluite de violența de limbaj a lumii fotbalului.
Unii ironizează faptul că Iordănescu se-ntoarce la Cluj, loc în care ar fi fost umilit. Adică povești de dat dreptate ălora care n-au habar de realitate
Cortacero o fi un pârlit, dar DDB n-are șanse să rezolve ceva cu amenințări și proteste. În schimb, Nicolaea Badea le-ar putea fi de folos. Mai ales dacă este rugat frumos.
Două lucruri nu-mi plac la proiectul DDB.
Primul – că au contrazis orice închipuire de-a mea legată de organizarea fanilor unei echipe românești.
N-am crezut că vor strânge vreodată sumele respective de bani. Normal, raportat la nevoile clubului, aceste sume sunt insuficiente, dar reprezintă mai mult decât a existat vreodată în istoria fotbalului nostru.
Al doilea lucru e ceva mai serios – stilistica acelor comunicate pe care le dau când apare vreun eveniment în viața lui Dinamo.
Nu știu cine le scrie, dar mă enervează stilul ăla plângăcios ceva de speriat.
Dincolo de stil, uneori au dreptate mai mult, alteori au dreptate mai puțin.
Legat de acest al doilea aspect, cel al comunicării, mi se pare că există și un soi de naivitate în unele poziții publice ale DDB.