Dacă ți s-a părut că Pancu exagerează un pic cu ceea ce-a spus după demitere – gen „aveam șanse în continuare” sau „mă retrăgeam singur dacă nu câștigam cu Pandurii”, te grăbești.
Adică reacțiile lui Pancu nu sunt doar un pic exagerate, sunt de-a dreptul exagerate.
Echipa sa a jucat de prea multe ori sub pretențiile obiectivului și a pierdut prea multe puncte cu echipe slabe și foarte slabe.
Singura privință în care are dreptate e cea care privește drepturile sale contractuale – are de încasat bani și cei de la Rapid e firesc să plătească pe-ndelete ce au promis prin acel contract.
Nu de alta, dar plătind, poate vor învăța mai multe despre ce-nseamnă să numești un antrenor mai ales pe criterii emoționale, nu pe logică fotbalistică.
Am mai spus-o: suporterii și ziariștii nu se pricep la fotbal.
Cel puțin, nu ne pricepem suficient de mult încât să conducem cluburi, așa cum vor unii dintre fanii echipelor românești și nu numai.
Sau cum vrem unii ziariști, care dăm sfaturi despre cum trebuie făcute lucrurile.
O spun din experiență pentru că mai mult sau mai puțin direct, am mai avut și eu impresii de astea prin minte.
Acum, nu-nțelege că dacă ziarștii și suporterii nu se pricep, automat s-ar pricepe conducătorii de club.
Nu, există și aici oameni care dau rateuri în situații simple.
Exemplu foarte bun sunt cei de la Rapid, care au decis să atace promovarea în prima ligă cu Pancu antrenor.
Adică nu se pricep la fotbal.
Sau, ca să fiu mai corect, nu se pricep la numit antrenori.
După cum am mai explicat, o echipă de fotbal se confruntă cu o grămadă de riscuri înainte să înceapă un sezon.
E dat naibii de greu să faci un lot valoros de jucători care să nu te coste luna de pe cer.
Ajungi să formezi lotul respectiv și nici atunci n-ai suficiente garanții pentru că e vorba de un grup mare de fotbaliști, care e posibil să nu ajungă niciodată la o chimie fotbalistică bună.
Ceea ce pot face însă conducătorii apropo de reducerea cât de cât a riscului de-a rata un sezon este să numească un antrenor foarte bun.
Antrenorul principal este unul singur, reprezintă o singură alegere chiar dacă vine la pachet cu staff-ul său. Când ai ales un antrenor bun, automat ai ales un antrenor care are și un staff OK.
Prin urmare, raportat la sarcini precum formarea unui lot, alegerea unui antrenor foarte bun e o muncă mai ușoară și cu riscuri ceva mai scăzute de eșec.
Un antrenor foarte bun e în cele mai multe cazuri un antrenor care deja a demonstrat asta.
Mai ales în cazurile cluburilor cu obiective importante, ar trebui întotdeauna să alegi un astfel de antrenor.
De cei ai risca?
De ce l-ai numi pe Pancu, om fără toate licențele necesare și fără experiență reală în meserie să antreneze echipa în anul unui obiectiv atât de important?
De nepricepuți.
A, putea să iasă?
Normal că putea să iasă.
Existau șanse să iasă inclusiv cu mine antrenor.
Infime, dar existau.
De ce să nu iei tu din start un antrenor cu experiență în ceea ce privește rezultatele și să îți asumi un risc suplimentar.
Înainte să înceapă acest sezon, am fost cu Burcă într-o emisiune la Digi Sport.
I-am spus pe scurt tot ceea ce-ți spun eu aici pe lung: „Pancu nu are experiență, riscați aiurea. De ce nu ați adus un antrenor care să ofere ceva mai multe garanții?”.
Burcă mi-a spus că Pancu e bun, că e ceea ce trebuie, că voi vedea că va reuși.
Am gândit atunci că Burcă e posibil să aibă dreptate. Îl văzuse deja pe Pancu antrenând, îl știa ca antrenor așa cum eu nu-l știu.
Totuși, riscul a rămas. Oricât de promițător era Pancu în calitatea sa de antrenor, tot nu avea experiență pentru genul de muncă pe care a prestat-o la Rapid.
Poate în viitor va fi unul dintre marii antrenori ai României și va avea ocazia să le spună celor de la Rapid că s-au înșelat în privința sa.
Orice s-ar întâmpla, Pancu are deja dreptate: cei de la Rapid s-au înșelat în privința sa când l-au numit.
Viitorul poate fi al lui, dar prezentul la o echipă cu obiective importante este al antrenorilor care au deja experiență și rezultate