Motto: „Cui i-e frică de fotbal să nu intre-n presa sportivă!”
Râdem de Hagi că se exprimă amuzant aproape de fiecare dată când are ceva de spus, dar foarte puțini dintre noi avem capacitatea de-a purta un dialog real cu omul acesta.
Știu, nu poate el lega cuvintele, altfel noi am ține discuția „pe fotbal” fără probleme.
Apropo, ai observat că Hagi este cel care trebuie să remarce de fiecare dată un jucător și abia apoi ziariștii încep să vorbească despre el și să nască întrebări creative gen dacă-l dă sau nu pe Țîru la Steaua?
În fine, ca ziariști care ajungem să vorbim cu Hagi la interviurile de după meci sau în emisiuni, suntem capabili să purtăm o discuție concretă cu el pe teme legate de echipa sa?
Despre jucătorii săi, fotbalul pe care-l practică, strategia acelui club care cu mai puțin de 3 milioane Euro buget pentru echipa mare a ajuns în Europa League?
Întreb pentru că am unele îndoieli aproape etapă de etapă.
De prea multe ori, reporterul adresează o întrebare și Hagi reacționează nervos gen – „n-ați văzut? Ziceți voi!”.
În momentul acela, unii dintre noi se taie și-ncearcă să-l domolească nu pentru a avea interlocutor la microfon, ci din cauza complexul celui care a ajuns într-o discuție care-l depășește.
Hai să nu mai fim așa de ușor depășiți de subiectele care, teoretic, ne interesează zi de zi.
Hagi este nervos în principal pentru că nu poate exprima fluent tot ceea ce are de spus, pentru că muncește tare mult, pentru că-i dat naibii de ambițios, pentru că nu câștigă pe cât de des și-ar dori și pentru că a investit bani reali în încercarea sa.
Dincolo de asta, Hagi este nervos și pentru că noi, cei care vorbim cu el la acele interviuri de la finalul meciurilor, la conferințe sau în emisiuni suntem prea rar capabili să purtăm un dialog concret cu el.
Unii dintre noi nu știm fotbal în general și nu știm ce fotbal s-a jucat nici măcar în meciuri care tocmai s-au încheiat și la care am asistat cu ochii mai mult în smartphone. Am verificat recent experiența asta – nu-nțelegi nimic din meci, pe cuvânt.
Scuza cu „nu ne cere-n redacție să venim cu de astea” e de-o tristețe fără margini. Poți face știri despre fotbal folosindu-te chiar și de fotbal. Poate suna ciudat, dar te asigur că se poate.
De asemenea, hai să nu ne mai fie frică să vorbim oameni din fotbal indiferent că sunt antrenori, jucători sau conducători.
Dacă suntem slabi și nu facem față discuțiilor, hai să fim un pic mai buni. Să citim o carte ca să avem un pic de fluență-n exprimare și să fim preocupați de ce se-ntâmplă-n jocul acesta pe care-l urmărim la modul real, nu la modul „ăia nu și-au luat banii, sigur pierd”.
Nu de alta, dar cei cu care vorbim ne simt când suntem slabi.
Nu mă crezi? Uită-te la Mihai Stoica atunci când oferă un interviu.
Știe exact dacă cel din fața lui este stăpân pe ceea ce vorbește sau îi tremură blugii de teama nu știu cărei replici acide a acestuia.
Știe asta și profită prin atitudinea superioară pe care-o afișează și replicile ironice pe care le oferă.
Ar cam trebui să fim un pic mai mult decât saci de box pentru amuzamentul lui Stoica sau al altora ca el.
Nu de alta, dar dacă nu suntem la-nceput în meserie și ne timorează aproape orice personaj din fotbal, poate locul nostru nu este-n presă.