≡ Menu
3Surse

Remarcabila etapă – 24: Stoican e antrenor, Hagi e tată, Petrescu e Grinch-ul fotbalului

in Liga I – fotbalul nostru

Dacă Becali se abține un pic, Tănase va fi titular fără probleme la Steaua.

ACS Poli Timișoara – FC Voluntari 2-3 (Popovici 49, Artean 68 / Ad. Bălan 10, 70, Voicu 90)

Meciul acesta a fost tare complicat pentru Niculescu. Nu trebuie să o spun eu ca să o știe și el. Rezultatele din ultima vreme erau slabe și impactul înfrâgerii la scor cu Iașul s-ar fi transmis în continuare dacă Voluntari nu scotea măcar un egal la Timișoara.

Partea bună pentru ei este că l-au scos. Partea proastă pentru Grozavu este c-a debutst cu o înfrângere. Oricum, imediat după numire este singurul moment în care un antrenor se poate bucura de o oarecare indulgență.

În continuare, munca sa va fi comparată superficial (că nu se uită aproape nimeni cu adevărat ce lucrează oamenii ăștia la antrenament) cu ce a făcut Popa doar în perioada eroică din trecut.

Frumoase golurile lui acestui joc, faine execuțiile lui Adrian Bălan.

Astra Giurgiu – Gaz Metan Mediaș 4-3 (Balaure 20, Fl. Matei 37, Vera 41, Moise 76 / Rondon 16, 65, Marius Constantin 82)

Spre deosebire de prima parte a campioantului, când nu jucau nimic și pierdeau pe bandă rulantă, acum medieșenii au schimbat ceva. Joacă un fotbal OK.

Adică ei continuă să piardă, dar marchează, ceea ce e chiar o chestiune specială pentru o formație care ajungea foarte rar la poartă.

Se cunoaște la Astra în acest moment faptul că echipa e mult întinerită. Nu doar că se aleargă destul de mult, dar se pierde balonul mai ușor, în situații cu presiune scăzută din partea adversarului.

Îl urmăresc în continuare pe Matei cu multă curiozitate. Mi-aș dori să fi bătut câmpii când am spus că nu va ajunge un fotbalist bun. Sper să mă lămuresc repede și să am motive să fiu mai reținut în astfel de privințe pe viitor.

Apropo, Astra e aproape sigur în play off. E o performanță excelentă pentru un club care a trecut prin niște transformări profunde, care și-a redus mult cheltuielile, care și-a vândut în iarnă și ultimul jucător cu adevărat special.

În campionatul nostru, antrenorul are o importanță covârșitoare. Un antrenor foarte bun reușește să obțină mult nu doar de la jucători, ci și de la club – preparator serios, asistenți valoroși, vitaminizare, investiții în tehnică de antrenament etc. Iordănescu s-a descurcat excelent.

Juventus – FC Viitorul 0-1 (Hagi 79)

Nici nu știu de unde să încep… Cu finalul? Adică să mă refer la noua izbucnire a lui Hagi?

Mangerul Viitorului riscă să creeze o imagine greșită clubului său – că acea echipă există ca simplu mediu de dezvoltare pentru Ianis, ca un fel de context favorabil pentru acesta.

E o eroare din punctul meu de vedere din două motive: pentru că nu este așa, clubul înseamnă mult mai mult decât atât și pentru că fiul său nu are nevoie de această presiune suplimentară.

Dincolo de asta, Viitorul a câștigat pe merit acest joc. Există o tendință greșită de apreciere a meritelor în funcție de cât a progresat o echipă după pauza de iarnă.

Adică dacă Juventus, Sepsi și Gaz Metan Mediaș au acum evoluții clar mai bune decât înainte, automat se consideră că asta le-ar oferi o preemțiune pentru câștigarea punctelor.

Nu e chiar așa. Juventus joacă mai bine, Baciu a făcut o treabă bună în mod evident. Echipa chiar arată. Totuși, Marin Barbu n-a avut la dispoziție acest lot și nici posibilitatea unui așa zis început de la zero.

Asta nu scade din meritele lui Baciu, e o precizare care să facă un soi de dreptate și lui Barbu.

FCSB – CFR Cluj 1-1 (Budescu 76 / Vinicius 33)

Lipsa lui Ioniță de pe teren din primul minut a fost pentru mine o chestiune neplăcută. Nu e vorba că-i feblețea mea, dar pur și simplu îmi doresc să văd și fotbal când vine vorba de fotbal.

Cam același lucru se poate spune și despre Costache, dar îmi dau seama că între ceea ce-mi place mie și ce vrea Petrescu sunt niște diferențe majore.

Sigur, se poate discuta și ce vor suporterii…

Unii vor doar rezultate pentru că, de fapt, nu le place fotbalul. Îi interesează confortul psihic pe care li-l oferă plăcerea de-a fi asociați cu niște învingători. Fiecare echipă cu performanțe are și astfel de fani, nu doar CFR. Steaua probabil că-i campioană la acest capitol.

Alții ar dori să vadă și fotbal. Totuși, având în vedere că a trecut ceva vreme de când CFR a luat ultimul titlu, probabil c-acceptă și evoluții de genul celei din meciul cu Steaua.

Scenariul profund neplăcut ar fi ca ardelenii să nu ia titlul în ciuda acestei maniere de-a juca.

Steaua a jucat nimic în prima repriză și s-a descurcat bine în partea a doua, când CFR a cedat un pic și fizic. Cred că-i devreme să se spună ceva despre Andrei Vlad. E devreme să spui că e talentat sau să spui că e moale psihic sau mai știu eu ce.

Eu nu cred absolut deloc în ideea de talent ca efect al unor însușiri înnăscute. Sigur, există așa ceva și întotdeauna o anumită structură fizică moștenită genetic și un anume temperament vor conta.

Totuși, cel mai șmecher “talent” e cel născut ca efect al unei munci intense duse pe o perioadă lungă de timp. Andrei Vlad n-a avut timp fizic să facă așa ceva. Dacă vrei exemplu de portar minune în fotbalul nostru, atunci acesta e Lobonț.  Am văzut toate meciurile sale televizate de la debutul pentru Rapid până la plecarea la Ajax… Da, Lobonța fost cu adevărat special.

CS U Craiova – ACS Sepsi 1-0 (Gustavo 61)

Craiova a câștigat meritat acest joc. Asta ca să liniștesc emoțiile celor care sunt impresionați de creșterea evidentă în joc a celor de la Sepsi și care cred că orice progres trebuie neapărat răsplătit, fără să se mai țină cont de meritul comparat.

Meritul comparat în fotbal nu se referă la a compara ce a fost un club cu ce este și automat să te gândești că dacă prezentul arată mai bine decât trecutul, automat echipa respectivă merită puncte.

Meritul comparat face referire la ce joci tu în comparație cu adversarul. Din acest punct de vedere, Sepsi poate spune doar că a avut ocazia să marcheze în prima repriză a meciului cu Craiova.

Și că dacă marcau, clar că puteau inclusiv să câștige acest meci.

Per total însă, Craiova a jucat ceva mai bine. Nu cu mult, dar totuși mai bine. Suficient de “mai bine” cât să câștige.

Așa cum am tot spus încă din momentul în care a început să se construiască stadionul, câștigul arenei este unul imens. Deși apare un soi de adaptare (i-aș zice chiar adaptare hedonică), jucătorii au mult de câștigat de pe urma atmosferei. Foarte mult.

Să nu uit, subiectul Băluță la Steaua este tratat un pic prea agitat de cei de la Craiova. Cam prea multe discuții, cam prea multe asigurări că acesta nu pleacă la echipa lui Becali.

Eu cred că dacă am fi cu toții sinceri, am recunoaște că Steaua e o tentație pentru toți jucătorii din acest campionat, cu foarte puține excepții.

Băluță nu e vreun Ioniță din acest punct de vedere. Adică nu sunt sigur că între ce și-ar dori el și ce spune Marcel Popescu e neapărat un semn de egalitate.

Asta dacă vrem să fim logici și neemoționali. Dacă nu vrem, atunci putem să ne mințim că Băluță a fost chiar îngrețoșat de ideea de-a merge la această echipă.

CSMS Iași – FC Botoșani 1-0 (Andrei Cristea 53)

A fost meciul pe care l-am așteptat cu cel mai mare interes dintre toate cele jucate în această etapă.

De ce?

Pentru că s-au confruntat doi antrenori care reușesc să mă uimească. Nu am avut vreodată o simpatie pentru felul în care se exprimă Stoican în public – discurs, atitudini etc – dar omul a făcut niște minuni la Pandurii.

Minuni pe care le-a continuat la Iași. Și nu vorbesc aici de evoluții cu fundu-n poartă, cu ciupit ceva la nimereală. Vorbesc de fotbal.

Iași joacă fotbal și are personalitate. Iași e o echipă de antrenor și de jucători. După ce-au pierdut cu Dinamo, am fost convins că moldovenii nu se vor mai putea mobiliza pentru play off.

Nu doar că au putut, dar au ajuns să aibă șansa lor de-a intra în acest grup al echipelor cu nume și/sau pretenții.

Dincolo, Botoșani nu joacă prost. Echipa lui Enache pare oarecum blocată. Oarecum.

Nu știu ce le-ar rezolva această problemă, dar îmi dau seama că moral nu stau acum deloc bine. S-au strâns prea multe meciuri în care n-au reușit să câștige. Pur și simplu, au avut mai mult parte de eșec decât de victorii și efectul este c-au uitat ce-au arătat în acest campionat la un moment dat.

Concordia Chiajna – Dinamo 3-4 (Bumba 69, Bud 73, Marc 81 / Nemec 47, Salomao 58, Torje 71, Popa 77)

Prima repriză a fost slabă, iar ce-a de-a doua a fost spectaculoasă. Adică s-a jucat un fel de fotbal al nebunilor, cu gafe-n lanț care au dus la marcarea de goluri cu duiumul.

Mă uit la Chiajna și-mi dau seama că, după mult timp, par să aibă din nou o formație care să poată conta fotbalistic cu adevărat.

Adică au ceva calitate în plus față de ceea ce obișnuiau să aibă.

N-a fost suficient ca să câștige cu Dinamo, dar era să fie suficient să-i încurce.

Dincolo, lucrurile sunt destul de simple: Dinamo e o echipă care are emoții inclusiv în pauză, când se află la vestiar. Oricând te poți aștepta să se întâmple ceva care să-i facă de râs.

Să ia goluri prea ușor sau unii suporteri să-ncerce să deschidă invers o ușă deja deschisă. Sau gloriile clubului să facă tot felul de aprecieri aiuritoare.

Nu, nu mă refer la Cornel Dinu acum. El cred că-n ultimii 7 ani a spus doar vreo 3 cuvinte de apreciere legate de orice.

În fine, m-aș bucura ca Dinamo să intre-n play off pentru că, din punctul meu de vedere, au echipă să facă asta. Au valoare individuală suficientă.

E o rușine că nu-s în primele 3. E o rușine pe care o împart jucătorii și antrenorul. Atât. M-amuză cei care-l acuză pe Negoiță că-i în fel și chip.

Da, a gândit prost anumite lucruri. A fost prostia de pe lume să-l piardă pe Rednic, dar strict vorbind de acest moment, echipa și antrenorul sunt cei care trebuie să rezolve câștigarea de meciuri.

0 comments… add one

Leave a Comment