Undeva într-o margine de București, primarul Chiajnei citește știri despre situația de la Timișoara și se simte de parcă a intrat pe Times New Roman.
Ce-l amuză pe Mircea Minea?
Păi, Timișoara este singura localitate importantă din România în care finanțarea echipei de fotbal este blocată. Firesc sau nu, chiar nu mai contează având în vedere că-s singurii în situația asta.
Mai mult, primarul Robu este singurul primar din România care are-n grijă o echipă de fotbal și nu poate să-și spună părerile despre situația acesteia fără să nu i se reproșeze amestecul agresiv în chestiuni la care nu se pricepe.
Acum, nu-nțelge greșit…
Faptul că toți ceilalți primari din România pot finanța oricum cluburile pe care vor să le finanțeze, indiferent de argumentele care la Timișoara blochează totul, și faptul că toți ceilalți primari pot tăia și spânzura la cluburile controlate de municipalități nu înseamnă că e-n regulă.
Totuși, oricum ai da-o, e amuzant.
Culmea comicului l-am văzut astăzi, când nemulțumirile de pe Facebook ale primarului timișorean au fost catalogate ca un nou act de abuz al celor care nu se pricep decât să acționeze impulsiv.
Cred că la Târgu Mureș, chiar în plină decizie de faliment, domnul Maior râde-n hohote. La fel și prin alte zeci de localități din această țară care au echipe prin ligile inferioare.
Ce bleg e Robu!
În loc să facă ce vrea, se limitează să amenințe pe Facebook.
Ce a spus Robu în neregulă?
Pentru că de-a lungul timpului primarul a avut tot felul de ieșiri publice care au stârnit mirarea sau chiar consternarea, comunicatul de astăzi este văzut tot ca un fel de ieșire-n decor.
Vorba ceea, chiar era nevoie ca primarul să-și scrie acele gânduri pe Facebook în loc să facă gestul tradițional prin alte părți de-a-l chema pe antrenor la o cârciumă sau chiar la primărie și a avea o discuție față-n față cu el?
Oricât ți s-ar părea ție de ciudat, din punctul ăsta de vedere nu mi se pare că primarul Robu a acționat exagerat.
Nu spun că e bine sau rău, spun că nu a acționat exagerat.
Primarul e primar.
Asta înseamnă că are puțin timp liber și multe, foarte multe interese. Inclusiv unele de imagine, electorale.
Prin urmare, să-l cheme pe Ionuț Popa la o întâlnire înseamna să programeze întâlnirea, să acorde bucata respectivă de timp discuției cu Popa în loc să o aloce altor probleme și să poarte discuția în privat, departe de orice privire a publicului care votează.
Ce câștiga?
În mare, în afară că proteja sentimentele antrenorului, mai nimic.
Ce-i drept, e bine să ai un antrenor mulțumit la echipă, dar acest lucru nu e mereu posibil. Uneori nu-s bani ca să-l mulțumești cu salarii plătite la zi, cu prime plătite când trebuie, cu jucători aduși la nevoie.
Astfel, primarul a preferat să piardă doar câteva minute într-un moment și să scrie tot ce nu-i place.
Unele dintre aceste lucruri sunt absolut firești.
De exemplu, că un antrenor e ținut de rezultate. Și că vorba conform căreia ultimul rezultat e cel care contează pălește în fața vorbei că ultimele 4 rezultate contează dacă ai strâns doar un punct.
De asemenea, că un antrenor care se plânge non stop nu ajută grupul să creadă-n puterile sale. Nu trebuie să fii antrenor sau conducător de club cu experiență ca să constați asta. E bun simț, îl au chiar și unii primari.
În fine, primarul a cerut să vadă promovați juniorii clubului pentru că Poli are o pepinieră foarte bună.
Domnul Popa spune că mai mult de doi puști n-ar avea loc în echipă. Chestie de valoare cum s-ar spune. Așa o fi, dar nu contează.
Cum nu contează?
Ce ar trebui să înțeleagă Ionuț Popa din vorbele primarului
Păi, municipalitatea deține această echipă. Așa că primarul e cel care decide strategia de la club. Sună exagerat nu?
Nu, nu e exagerat.
Primarul în cazul cluburilor finanțate de primării sau patronul în cazurile cluburilor deținute de privați sunt cei care au o discuție cu conducerea executivă și poate chiar cu antrenorii și le spun ce vor de la echipă.
Ce-nseamnă strategie?
Categoric nu înseamnă ceea ce fac mulți primari – bagă-l pe ăla și scoate-l pe ăla.
Înseamnă că-i spui președintelui de club ce vrei: vreau ca echipa să se apropie de oraș. Pentru asta, vreau localnici sau jucători crescuți de noi să intre în primul 11. Vreau ca oamenii din tribune să se simtă reprezentați de fotbaliști.
De asemenea, vreau ca jucătorii pe care-i aducem să fie tineri, nu fotbaliști trecuți pe la 7 echipe anterior. Nu de alta, dar tinerii sunt un pic mai ieftini, un pic mai implcați uneori și un pic mai ușor de acceptat de public chiar dacă nu-s bănățeni de-ai noștri.
Mai vreau să jucăm un fotbal plăcut. Sigur, nu să sacrificăm rezultatele pentru că vreau să terminăm în primele 7.
Așa poate suna în gura unui simplu micorbist ca domnul Robu o strategie a clubului. Nu presupune intervenții punctuale pe nume, dar dă niște linii.
Ghici ce face președintele?
Președintele sau directorul executiv sau cine conduce executiv clubul îl pune la curent pe antrenor cu ce se dorește.
Ghici ce face antrenorul?
Antrenorul are datoria când semnează să accepte această strategie sau nu. Dacă nu acceptă, poate pleca. Dacă o acceptă, va trebui să o respecte. Plânsul la TV meci de meci că sunt probleme cu banii nu face parte din strategia clubului.
Poate să pară semn de istețime că face asta – gen uite cum îl apăr eu pe primar că e singurul care se zbate și nimănui nu-i pasă de echipa asta.
Nu e însă semn de istețime în cazul acesta. Robu știe cum să câștige alegeri pentru că a demonstrat-o deja. Cu toate bazaconiile lui care ne amuză pe noi, cei din afară și probabil și pe mulți din interiorul urbei, uite că știe să câștige alegeri.
Dacă vrei să-i faci servicii electorale, câștigă meciuri. Cum ai făcut sezonul trecut de ai uimit pe toată lumea și mi-ai închis gura cu care tot flecăream că nu ești un antrenor modern.
Vai, ce penibil e Robu! Cum vorbește el despre antrenamente suplimentare…
Da, în comunicat există și niște indicații legate de ce ar trebui să facă jucătorii pentru a fi mai buni în activitatea lor.
La capitolul ăsta, cred că niciun primar n-a mai râs.
Se știe că dacă devii primar, automat te pricepi la fotbal și la executat lovituri libere. Sau măcar știi ce e de făcut ca jucătorii să le execute așa cum trebuie.
Primarul Robu a vorbit despre necesitatea ca doi-trei jucători să stea după antrenament și să exerseze.
E amuzant, nu?
Da, este.
E și corect ce spune, dar tot e amuzant.
Totuși, Robu e primar. Când el a spus ce-a spus, ne-a amuzat pe noi, ziariștii. Și pe unii de prin vestiar.
Totuși, el s-a adresat oamenilor din Timișoara. Mulți dintre ei nu văd nimic comic în a cere unor fotbaliști mult mai bine plătiți decât ei când sunt plătiți să muncească mai mult.
Inclusiv să execute lovituri libere în ore petrecute suplimentar pe teren, după antrenament.
Nu uita, Robu e primar.
Poate te distrează, dar tot primar rămâne și cam știe ce vorbește și pentru cine vorbește inclusiv când în mod evident bate câmpii.