Când vine vorba de achiziții, Steaua nu poate fi niciodată sigură că își ia ceea ce va folosi ulterior.
Asta e soarta celui care are capacitatea să cumpere cam tot ce poftește de prin Liga 1, dar care-n același timp nu oferă prea multe șanse fotbaliștilor pe care-i aduce.
Ori joacă din prima, ori nu mai joacă deloc.
În cazurile lui Mihai Roman (33 ani) și Alexandru Stan (29 ani), lucrurile sunt și mai complicate.
După cum poți vedea, au terminat demult junioratul. Prin urmare, nu vor beneficia de răbdarea care se oferă de obicei puștilor. Mai mult, investiția financiară pentru aducerea lor este prea mică pentru ca Becali să ceară șanse suplimentare în speranța că-și va recupera banii plătiți.
Totuși, dincolo de asta, Steaua a cumpărat căpitanii de echipă a două formații bune din Liga 1. Din start, asta înseamnă că doi antrenori diferiți și poate chiar două vestiare au validat cumva calitățile acestor fotbaliști suficient cât să-i vadă purtători de banderolă.
Apoi, Steaua și-a luat niște jucători obișnuiți să joace meci de meci dacă sunt sănătoși. Și tot la capitolul „obișnuință”, Roman și Stan au avut capacitatea de-a evolua constant bine pentru echipele lor.
Îmi place la Stan faptul că este greu de depășit în duelurile directe nu neapărat datorită forței sale, ci mai ales pentru că are o viteză decentă și un soi de intuiție foarte bună apropo de intențiile adversarului.
Îmi place la Roman faptul că scoate ușor om sau chiar oameni din joc. Nu are un dribling încântător, dar este eficient. Are o foarte bună capacitate de efort și e mereu implicat în joc pe toată durata meciului. E un fel de Chipciu minus carisma acestuia.
În concluzie, Dică va avea la dispoziție doi fotbaliști foarte buni pentru nivelul campionatului nostru, dar care au și experiență în ceea ce privește meciurile din cupele europene.
Uitându-mă la tot ceea ce am scris mai sus, par genul de propuneri pe care le-ar fi făcut Mihai Stoica. Fotbaliști serioși, cuminți, constanți, cu cifre OK în ultimele sezoane.