De ce nu cred că Steaua a făcut tot ce trebuia-n cazul Alibec

Din exterior, e ușor să spui că lucrurile ar trebui făcute într-un anume fel. Totuși, eu și tu suntem în exterior și e singura postură din care putem vorbi.

Inclusiv de asta, nu e firesc să te apuci să spui că ăia-s proști, că trebuia făcut din start așa sau așa. Realitatea este că rar ai suficiente informații ca să poți face afirmații cu lejeritate.

Asta-i valabil și-n general, nu numai în cazul cluburilor de fotbal. Cu excepția doamnei Dăncilă, logic.

Acum, ce ar trebui luat în calcul legat de Alibec bazându-mă pe logică și pe acele informații certe care există public…

Ce trebuie neapărat să iei în calcul apropo de interesele cluburilor de fotbal

Înainte de orice, trebuie să înțelegi care sunt interesele unui club de fotbal.

Unii îți vor spune că interesul unui club este să câștige trofee. Alții vor spune că e vorba de-a mulțumi fanii. Nu, un club ar trebui să aibă două interese: să existe și să obțină profit. Profitul poate fi de multe feluri, dar cel financiar e cel mai frecvent sau măcar cel care se ridică de sub aparentele profituri politice sau de altă natură.

Aceste două interese nu doar că se presupun unul pe celălalt, dar trag după ele o grămadă de alte lucruri. Cel mai ușor îndeplinești aceste două chestiuni atunci când mulțumești real o masă mare de suporteri.

A mulțumi real nu înseamnă sub nicio formă să ajungi să fii controlat de suporteri, cum se mai întâmplă pe la Dinamo și prin alte părți. De altfe, voi scrie-ntr-una dintre zile mai multe despre acest subiect.

Cum mulțumești o masă cât mai mare de suporteri?

În general, oamenilor le place să se asocieze cu învingătorii. De asta echipele care câștigă de felul lor trofee au mase mai mari de suporteri, iar cele care nu câștigă trebuie să găsească alte elemente definitorii pentru ele ca să devină atractive.

Steaua intră-n prima categorie, a echipelor care atrag fani prin faptul că le oferă acestora posibilitatea de-a se asocia cu învingătorii, ceea ce psihologic este o chestiune foarte puternică.

Imagineazță-ți că sute de mii de ani, mintea umană a găsit foarte profitabil să-ndemne individul să intre-n alianțe cu cei mai puternici indiviz din peșteră. A fost o chestiune de supraviețuire atunci, este o chestiune de satisfacție acum.

În a doua categorie, cea a cluburilor care trebui să găsească alte metode de-a satisface fanii se află Rapid. Cum îi bucură rapid pe fanii săi? În general, printr-un soi de excentritate, numită tare inspirat de Copos drept „farmecul vieții”.

Normal, Rapid nu atrage la fel de mulți fani precum învingătorii de profesie, dar ăia pe care-i atrage sunt dați naibii de fideli de felul lor.

Alibec este doar o miză financiară și atât

Unde vreau să ajung?

La Alibec, normal.

Cum ajung?

Spunând că, într-un final, grila prin care Becali îl privește pe Alibec este cea a interesului clubului său – existență + profit. Care existență + profit se realizează la Steaua, în principal, prin câștigarea de meciuri și vânzarea de jucători.

Alibec câștigă sau nu câștigă meciuri?

Nu mă refer dacă el câștigă de unul singur meciuri, că nu despre asta e vorba. E vorba despre contribuția sa generală la câștigarea de meciuri și la creșterea cotei personale / a celor din jur pentru eventuale transferuri.

Foarte probabil, Becali a făcut un raționament ca al meu. Nu a folosit aceleași cuvinte, ci niște gânduri care-n primitivismul lor probabil au fost mai la obiect decât ale mele.

Adică ăsta de-l fac mulți cioban e inteligent sigur și parțial deștept.

Ce face el acum?

Face ce-a făcut dintotdeauna – încearcă să producă profit. L-ar vinde inclusiv pe-o sumă mai mică decât cea de achiziție pentru că e suficient de inteligent și suficient de parțial deștept încât să nu se limiteze la gândurile celor care râd de el.

Adică el se gândește ce i-a adus Alibec cât a jucat, inclusiv în Europa. Apoi, se gândește că a pierde câteva sute de mii prin acea diferență dintre prețul de achiziție și cel de revânzare reprezintă într-un final ceva câștigat comparativ cu pierderea întregului preț plătit către Astra.

Mai mult, eu cred că Becali tânjește la revenirea lui Alibec în echipă, lucru pe care l-a mai determinat și-n trecut. Știu, ai zice că de vreme ce Dică e o cârpă, l-ar băga imediat în lot și-n primul 11.

Eu nu cred că Dică e o cârpă în ciuda tuturor elementelor care îi îndreptățesc pe mulți să spună asta. Sigur, Becali poate lua o decizie de genul acesta, dar l-ar pierde pe Dică și nu vrea pentru că el gândește un pic altfel față de fani.

Pe fani îi poate încânta că Gâlcă a luat 3 trofee, să spunem, pe Becali îl încântă că Dică a făcut bani în Europa League, așa că vrea să-l țină.

Prin urmare, Becali are două mari obstacole în calea sa: Dică și Alibec.

Două obstacole care-l fac să piardă bani. Și-l doare să piardă bani, așa că se tot chinuie să găsească o soluție – inclusiv vânzarea de care tot vorbește.

Din punctul meu de vedere, ideal ar fi să reușească să-l vândă repede pe mai mult de un milion de Euro (amortizează pierderea sau chiar câștigă după logica expusă mai sus) sau să-l readucă pe grăsan la echipă de-o manieră deșteaptă.

Să facă într-un fel astfel încât Dică să nu se simtă călcat în picioare, iar Alibec să simtă că e cazul să tragă pentru un transfer afară.

În concluzie, momentan, Steaua n-a făcut suficient pentru Alibec chiar dacă jucătorul n-a vrut să contribuie suficient la succesul său fotbalistic. Interesul clubului este dincolo de ceea ce vrea sau nu vrea jucătorul, dincolo de ce le place sau nu fanilor.

Clubul trebuie să existe și să producă profit. Momentan, în cazul Alibec, clubul n-a existat suficient și n-a marcat un profit.

31 Shares

Lasă un comentariu