≡ Menu
3Surse

Suporter al naționalei, caut repere. De la reconstrucția cu Andrei Ivan, la reinventarea lui Grozav

in Nationala

 

Din când în când, oameni cărora le place fotbalul și vor să spună ceva despre acesta scriu pe 3Surse. Este și cazul lui Cristi Tudorescu, cel care a scris textul de mai jos.

 

Suntem după 4 meciuri ale naționalei în mandatul lui Contra, iar concluziile sunt amestecate. Am văzut în primele 3 meciuri că putem avea rezultate atunci când ne propunem acest lucru. Putem avea și o echipă închegată. In al 4-lea, cel cu Olanda, am văzut că încă nu avem o echipă și jumătate sau aproape două, așadar nu avem și rezerve atunci când unii titulari au probleme.

Evident, în două luni, noul selecționer nu putea reseta valoarea unei naționale, dar i-a insuflat o atitudine. Avem același fond de jucatori, avem aceeași arie de selecșie, aceleași deficiențe ale fotbalului nostru, dar se conturează o altă atmosferă. Si bine ar fi să pastram acest tonus pozitiv inclusiv în urmatoarele calificări.

Dupa seria de eșecuri și semi-eșecuri din mandatul lui Daum, cred că noi, suporterii, uitasem pe unde se situează valoarea naționalei noastre. Acum două luni, ajunsesem să credem că ne poate bate aproape oricine. In septembrie se reconstruia naționala cu Andrei Ivan, pe când acum redescoperim un jucător Grozav, care nu prea apărea pe lista precedentului selecționer.

In timp ce caută formula câștigătoare pentru campania următoare, Cosmin Contra vrea să ne arate și că putem câștiga meciuri relevante. Desigur, meciurile oficiale, cele cu miză, vor fi adevăratele teste.

Actualizarea reperelor pentru noi, suporterii

Anumite momente din ultimii ani au trecut pe lângă noi drept meciuri normale, care nu atrag atentia. Căci pentru noi, așa este de multe ori. Dacă facem un egal în Danemarca, rezultat bun după un meci slab, “cine e Danemarca”? E vreo mare echipă? Nu o fi, dar a bătut apoi cu 5-1 în Irlanda și s-a calificat la Mondiale. Dacă batem Turcia, e amical. Iar Turcia e în reconstrucție.

Ce am fi spus dacă pierdeam? Brusc ne aduceam aminte ce jucători au oferit fotbalului și încă mai oferă danezii, ne aduceam aminte unde joacă Eriksen. Sau ce jucători au avut și au turcii. Ce selecționer au ei, cel pentru care nu s-a insistat suficient să devină, din nou, al nostru.

Cel puțin 3 momente din ultimii 4 ani ne arată că, dacă selecția este inspirată, la care adăugam și doză de ambiție pe care un selecționer precum Contra o poate insufla, diferența față de echipele cu adevărat puternice devine mai mică:

1) barajul pentru Mondialele 2014, când lăsam acasă Turcia datorită golului din deplasare al lui Grozav. In dubla de baraj era clar că suntem depășiti valoric de acea echipă a Greciei, așadar acolo erau limitele noastre.

2) în toamna lui 2014 câștigam cu 2-0 în fața Irlandei de Nord, iar în returul din 2015 realizam un 0-0 nesărat. Cine era Irlanda de Nord? Urma să aflăm mai tarziu: o echipa care trecea de grupe la Euro 2016, iar acum a depășit Cehia și a mers la barajul pe care l-a pierdut pentru Mondialele 2018. Așadar, fiecare victorie cu un adversar de valoare medie în ierarhia noastra, cea a suporterilor, ar putea conta, de fapt, foarte mult.

3) primele două meciuri de la Euro 2016: în meciul cu Franța am arătat că putem apropia valorile. E adevărat, într-un meci, nu și per total, într-o grupa de campionat european. Iar meciul cu Elveția a avut componenta lui de șansă de partea noastră. Pe cel cu Albania nu îl consider aici, pentru simplul fapt ca ne-a lipsit exact ambiția și motivația din interiorul echipei; o fi avut și selecționerul (Iordănescu) limitele sale.

Așa cum e fotbalul nostru, fără un plan de dezvoltare, fără strategie și cu insolvențe prin primele ligi, suntem, totuși, de nivelul unui loc 2 intr-o grupa preliminară. Asta însemnând calificare la un EURO, sau baraj pentru un Mondial.

Când suntem la locul 3-4 în preliminarii, pesemne se greșește undeva în selecție. Poate jucăm cu 3 închizători acasă cu Muntenegru, dintre care unul e folosit în banda dreaptă, sau cine știe…
La fel, dacă am câștiga vreo grupă de calificare, poate dăm golul decisiv din offside.

In concluzie, nimic fundamental nu se schimbă de la o zi la alta, sau de la un an la altul, în fotbalul nostru. Si orice așteptare privind “reconstrucția din temelii”, crearea de centre de copii și juniori de către Federație ne-ar putea crea în continuare frustrări nouă, suporterilor.

Așadar, nu ne rămâne decât să susținem ceea ce avem: îi susținem pe Grozav și pe Budescu. Pe Răzvan Marin, unul dintre câștigurile de termen lung. Nu-i așteptăm pe Ivan, Stanciu sau Alibec să se maturizeze. Nu așteptam să se inventeze vreun nou Hagi, pentru că este putin probabil, iar frustrările noastre nu fac decât să plafoneze cariera fiului său. Mai bine i-am întâmpina, în anii următori, pe câțiva dintre tinerii de la Under 21 și Under 19 care au rezultate superioare față de generațiile precedente.

Cosmin Contra nu va face din naționala României o echipa mare, pentru că un selecționer nu poate reforma un întreg fotbal, dar poate face o echipă respectată.

Iar noi, suporterii, am putea să apreciem orice câștig și orice calificare de acum încolo. Să ajungem noi să ne blocăm mental într-un meci de calificare în sferturi la EURO, într-o grupă cu campioana mondială, cu campioana europeană și în care adversarul mai că te lasă să marchezi și nu poți – vezi 2008, maximul nostru din ultimul deceniu. Si când vom reajunge acolo, vedem noi dacă putem trece mai departe sau nu.

Cristi Tudorescu – Suporter al echipei naționale
20 noiembrie 2017

0 comments… add one

Leave a Comment