Regula folosirii unui fotbalist sub 21 ani este una dintre cele mai contestate decizii ale FRF.
În general, cei se opun acestei idei sunt cei care au dificultăți în a produce fotbaliști din această categorie.
De ce au dificultăți?
Pentru că n-au preocupări legate de creșterea fotbaliștilor și automat n-au de unde să-i promoveze.
Aici intră majoritatea conducătorilor.
De ani buni, spun pe unde apuc că drepturile TV ar trebui să fie oprite drept garanție pentru plata salariilor jucătorilor.
Rațiunea mea a fost că acele contracte pe care cluburile le semnează cu jucătorii implică niște costuri clare, asumate.
De asemenea, aceste drepturi TV au fost cele mai sigure și predictibile venituri ale cluburilor. Chiar dacă sunt și o vulnerabilitate.
Prin urmare, logica mea a fost aceasta – e firesc să acoperi cele mai clare costuri (salariile jucătorilor) cu cele mai sigure venituri (drepturile TV).
Becali e un personaj atât de simplu încât lumea îl înțelege din ce în ce mai greu.
Inclusiv unii dintre ziariștii din presa sportivă ajung să fie confuzi în legătură cu diversele mișcări ale acestuia.
De exemplu, s-a apucat Becali să spună că face ceva pe contractul cu Iordănescu, gata, picăm toți într-un fel de admirație amestecată cu pizmă:
Bă, ce de bani are ăsta! Nu-i pasă de juma de milion Euro! Ăsta dacă vrea să ia o măsură, o ia și gata!
Stai liniștit, îi pasă… Hehehe, ce-i mai pasă!
Cel mai serios lucru comic citit zilele astea reprezintă apelul PCH către suporteri dinamoviști: nu mai aruncați cu petarde în teren că din banii noștri se plătesc amenzile!
[…] Intelegem entuziasmul si nici macar nu-l condamnam, dar trebuie sa fim rationali, cel putin asta ne cere situatia financiara.
NU MAI ARUNCAȚI CU PETARDE ÎN TEREN! Riscul este prea mare, iar bugetul prea mic pentru a ne permite acest lux.[…]
Apelul în sine este serios pentru că arată o preocupare concretă pentru soarta financiară a clubului.
Este o altă poziție deșteaptă dintr-un șir cu impact și mai mare – ex. intarea în insolvență, care echivalează cu păcălirea jucătorilor, dar cu șansa de-a salva clubul.
Sau, recent, procesul de eliminare a angajaților inutili care căpușau clubul.
Situația actuală este o anomalie.
Nimeni nu câștigă cu adevărat de pe urma acestui sistem cu doar 14 formații în Liga 1 și cu un mod de desfășurare greu de înțeles inclusiv de cluburi, nu doar de fani.
Toată lumea pierde câte ceva.
Pierd și televiziunile, pierd și cluburile de fotbal, pierde și publicul.
Unii pierd acel ceva mai rapid, alții mai lent, dar toată lumea pierde.
Astfel, a continua cu 14 echipe în Liga 1 și cu sistem de tip play off / play out este un soi de minciună.
O amânare a adevărului.
O autoamăgire.
Aparent, totu-i clar.
Dănciulescu a anunțat la Digi Sport că actualul patron al clubului e dispus să-și vândă acțiunile pentru 2 milioane Euro:
Astăzi după amiază am vorbit cu dânsul. Din ce ştiu eu, pe dânsul nu-l mai interesează deloc ceea ce se întâmplă la Dinamo. Vrea să vândă pentru a recupera măcar 15% din ce a investit până acum.
Din ce mi-a spus, este o sumă de vreo 2 milioane de euro.
Este dispus să plece în orice moment dacă se găseşte cineva care să-i ofere suma respectivă de bani.
A trasat anumite sarcini conduceri clubului. Este dezamăgit şi nu-l mai interesează nimic din ce se întâmplă la echipă. În acest moment clubul trebuie să se autofinanţeze.
Oricine citește aceste cuvinte concluzionează că omul chiar vrea să vândă.
Asta nu e o noutate și nu e ceva izolat.
Negoiță e un nenorocit care profită de clubul de i-a ajuns nedrept pe mână…
Exact aceasta e ideea care s-a umflat și mai tare-n mintea unora dintre fanii lui Dinamo imediat după ce Negoiță l-a dat pe Costache la CFR Cluj.
Nici nu e greu să crezi sau să spui asta.
Uite, mie sau lui Basarab Panduru sau unui suporter din Peluza Cătălin Hâldan ne ia doar câteva secunde s-o rostim.
Nici măcar nu trebuie să gândim prea mult când spunem așa ceva.
Cuvintele ne zboară din gură precum mingile de tenis din tunurile acelea de antrenament.
Totuși, dacă oricare dintre noi am sta și am privi logic întreaga situație, poate c-am vedea mai mult decât faptul că Negoiță e un nenorocit.
Undeva într-o margine de București, primarul Chiajnei citește știri despre situația de la Timișoara și se simte de parcă a intrat pe Times New Roman.
Ce-l amuză pe Mircea Minea?
Păi, Timișoara este singura localitate importantă din România în care finanțarea echipei de fotbal este blocată. Firesc sau nu, chiar nu mai contează având în vedere că-s singurii în situația asta.
Mai mult, primarul Robu este singurul primar din România care are-n grijă o echipă de fotbal și nu poate să-și spună părerile despre situația acesteia fără să nu i se reproșeze amestecul agresiv în chestiuni la care nu se pricepe.
Acum, nu-nțelge greșit…
Becali a spus la ProX că Dică refuză să-l mai primească pe Alibec la antrenament chiar cu riscul de-a fi chiar el cel dat afară.
Apoi, a adăugat câteva lucruri de-ntărire a ideii că situația lui Alibec este gravă în mod real.
În primul rând că el nu se bagă peste antrenor când vine vorba de disciplină la echipă.
În al doilea rând că preferă să piardă 10 milioane Euro prin faptul că-l scoate pe Alibec din echipă decât să piardă un ipotetic câștig de 40 milioane Euro pe care Steaua i l-ar aduce dacă lucrurile ar merge foarte bine pe toate planurile – campionat + Europa League.
E posibil să fi spus Dică faptul că nu-l mai acceptă pe Alibec la antrenamente chiar cu riscul de-a fi el cel dat afară de la Steaua?
250.000 Euro pentru un jucător aflat în ultimele 6 luni de contract.
Sunt bani buni în condițiile date?
Da, sunt bani foarte buni.
Totuși, “condițiile date” sunt, de fapt, “condiții obținute”. Condiții create inclusiv de felul în care Ionuț Negoiță și cei din jurul său au gândit situația lui Gnohere.
Ideea este că Dinamo a vândut bine într-un moment prost. Bravo lor c-au vândut bine, dar ei sunt responsabili pentru c-au ajuns într-un moment prost.
Când ești o echipă din România și ți se oferă 800.000 Euro pentru un fotbalist care în curând va intra-n ultimele 6 luni de contract, îl vinzi.
Îl vinzi pentru că e un fotbalist pentru care nu ai plătit absolut nimic în afară de salariu și taxele aferente acestuia – adică mai puțin de 100.000 Euro.