Suporterii ardelenilor și nu numai au remarcat asta.
La TV și pe site-uri se vorbește / scrie mult despre Dinamo și puțin spre deloc despre U Cluj.
Mai mult, inclusiv primarul Boc a remarcat că ar exista un tratament incorect aplicat echipei sale (hehehe) chiar dacă trimiterea sa era către regretul lui Iorgulescu c-ar putea să o piardă pe Dinamo din Liga 1.
A mai spus câte ceva și Lincar care a remarcat o realitate, dar și pentru că Lincar e un antrenor destul de…
Nici nu știu cum să-i zic.
De ce a retrogradat Dinamo?
Te asigur că e o întrebare cu răspuns simplu, doar că discuțiile din ultimele zile amestecate cu discuțiile din ultimii doi ani complică lucrurile.
Adică răspunsul este parțial îngropat sub un munte de reacții emoționale amestecate cu adevăruri care n-au legătură cu subiectul.
Bun, care-i răspunsul?
După egalul cu UTA, conducerea lui Dinamo anunță din nou că are încredere în Stoican.
Adică, speră că echipa s-ar putea salva și prin joc, nu doar pentru că mor alții din cauze financiare.
Posibil, vom vedea ce va fi.
Totuși, înainte să ne uităm la ce va fi, hai să ne uităm un pic și la ce-a fost până acum, ca să știm pe ce ne putem baza cât de cât.
Cel mai serios lucru comic citit zilele astea reprezintă apelul PCH către suporteri dinamoviști: nu mai aruncați cu petarde în teren că din banii noștri se plătesc amenzile!
[…] Intelegem entuziasmul si nici macar nu-l condamnam, dar trebuie sa fim rationali, cel putin asta ne cere situatia financiara.
NU MAI ARUNCAȚI CU PETARDE ÎN TEREN! Riscul este prea mare, iar bugetul prea mic pentru a ne permite acest lux.[…]
Apelul în sine este serios pentru că arată o preocupare concretă pentru soarta financiară a clubului.
Este o altă poziție deșteaptă dintr-un șir cu impact și mai mare – ex. intarea în insolvență, care echivalează cu păcălirea jucătorilor, dar cu șansa de-a salva clubul.
Sau, recent, procesul de eliminare a angajaților inutili care căpușau clubul.
Fanii lui Dinamo trec printr-o perioadă a marilor descoperiri despre ei înșiși.
Au descoperit că-i mai greu să finanțezi un club de fotbal decât este să-l susții din peluză în pauzele dintre înjurăturile alocate lui Negoiță.
De asemenea, au descoperită că munca lui Prunea sau Bălănescu, pe care-i “înmuiau” ei ori de câte ori aveau ocazia, are și unele părți dificile-n mod real.
În fine, au descoperit un adevăr dureros pentru cei care au bun simț: e greu să ai onoare în fotbal.
Nu imposibil, dar greu al naibii.
Gazeta Sporturilor se află într-un proces de educare a publicului în legătură cu ce e bine și ce nu e bine să gândești, să spui și să faci.
Un astfel de proces este întotdeauna ceva nobil.
Prin urmare, ca individ care scriu despre lucruri nobile – fotbalul din Liga 1 – mă voi apleca astăzi asupra inițiativei colegilor mei.
Și voi continua să o fac de câte ori îmi vor da ocazia să mă amuz pe seama încercării lor de-a se da virtuoși fără să fie cazul.
Două lucruri nu-mi plac la proiectul DDB.
Primul – că au contrazis orice închipuire de-a mea legată de organizarea fanilor unei echipe românești.
N-am crezut că vor strânge vreodată sumele respective de bani. Normal, raportat la nevoile clubului, aceste sume sunt insuficiente, dar reprezintă mai mult decât a existat vreodată în istoria fotbalului nostru.
Al doilea lucru e ceva mai serios – stilistica acelor comunicate pe care le dau când apare vreun eveniment în viața lui Dinamo.
Nu știu cine le scrie, dar mă enervează stilul ăla plângăcios ceva de speriat.
Dincolo de stil, uneori au dreptate mai mult, alteori au dreptate mai puțin.
Legat de acest al doilea aspect, cel al comunicării, mi se pare că există și un soi de naivitate în unele poziții publice ale DDB.
Câteodată, am impresia că ai mei colegi de la Gazeta amestecă ura personală cu meseria de ziarist.
Normal, e doar o impresie.
E posibil ca eu să bat câmpii și, de fapt, nimeni să nu aibă nimic cu nimeni.
Totuși, am să explic de ce am eu impresia asta, să nu se simtă singuri cei au aceeași părere ca mine.
Uite un exemplu proaspăt dintr-o serie nesfârșită…
Astăzi, pe site-ul Gazetei apare articolul acesta: Dinamo cade mereu în picioare! Înființată printr-un abuz al comuniștilor, echipa a supraviețuit și acum în Liga 1
În care sunt repede vărstate niște adevăruri amestecate cu bucăți de adevăr.
Ai putea crede că adevăr + bucată de adevăr nu poate da altceva decât adevăr.
Fals.
Adevăr + bucăți de adevăr înseamnă un pic de manipulare a realității.
Aparent, cel mai aiurea lucru legat de Dinamo este c-au ajuns în situația asta.
Ultimii-n clasament și cu “șanse” reale de-a retrograda.
Totuși, există ceva mai penibil decât această realitate.
Mă refer la felul în care cei de acolo își trăiesc prezentul și se pregătesc de viitor.
Cum reacționează ei la ceea ce se întâmplă, de la jucători la conducători.
Sunt smiorcăiți, așa.
Moi.
Cam așa s-ar putea rezuma articolul de pe site-ul Gazetei despre problemele lui Mihalcea.
Au aflat că există niște tensiuni între jucători și antrenor, dar modul în care sunt detaliate lucrurile te face să crezi că n-au avut chef de subiect.
Cică Răuță și Straton au condus o revoltă împotriva lui Mihalcea după meciul pierdut cu Sepsi.
Cum arată o revoltă conform Gazetei?
Cei doi care n-au jucat plus alți câțiva i-au reproșat lui Mihalcea felul în care a făcut echipa.
Reproșurile le-au făcut în lipsă lui Mihalcea, c-așa arată revoltele și revoluțiile în ziua de azi.
Dar Mihalcea a aflat.
Tam-tam…