Gazeta Sporturilor se află într-un proces de educare a publicului în legătură cu ce e bine și ce nu e bine să gândești, să spui și să faci.
Un astfel de proces este întotdeauna ceva nobil.
Prin urmare, ca individ care scriu despre lucruri nobile – fotbalul din Liga 1 – mă voi apleca astăzi asupra inițiativei colegilor mei.
Și voi continua să o fac de câte ori îmi vor da ocazia să mă amuz pe seama încercării lor de-a se da virtuoși fără să fie cazul.
Două lucruri nu-mi plac la proiectul DDB.
Primul – că au contrazis orice închipuire de-a mea legată de organizarea fanilor unei echipe românești.
N-am crezut că vor strânge vreodată sumele respective de bani. Normal, raportat la nevoile clubului, aceste sume sunt insuficiente, dar reprezintă mai mult decât a existat vreodată în istoria fotbalului nostru.
Al doilea lucru e ceva mai serios – stilistica acelor comunicate pe care le dau când apare vreun eveniment în viața lui Dinamo.
Nu știu cine le scrie, dar mă enervează stilul ăla plângăcios ceva de speriat.
Dincolo de stil, uneori au dreptate mai mult, alteori au dreptate mai puțin.
Legat de acest al doilea aspect, cel al comunicării, mi se pare că există și un soi de naivitate în unele poziții publice ale DDB.
Câteodată, am impresia că ai mei colegi de la Gazeta amestecă ura personală cu meseria de ziarist.
Normal, e doar o impresie.
E posibil ca eu să bat câmpii și, de fapt, nimeni să nu aibă nimic cu nimeni.
Totuși, am să explic de ce am eu impresia asta, să nu se simtă singuri cei au aceeași părere ca mine.
Uite un exemplu proaspăt dintr-o serie nesfârșită…
Astăzi, pe site-ul Gazetei apare articolul acesta: Dinamo cade mereu în picioare! Înființată printr-un abuz al comuniștilor, echipa a supraviețuit și acum în Liga 1
În care sunt repede vărstate niște adevăruri amestecate cu bucăți de adevăr.
Ai putea crede că adevăr + bucată de adevăr nu poate da altceva decât adevăr.
Fals.
Adevăr + bucăți de adevăr înseamnă un pic de manipulare a realității.
Aparent, cel mai aiurea lucru legat de Dinamo este c-au ajuns în situația asta.
Ultimii-n clasament și cu „șanse” reale de-a retrograda.
Totuși, există ceva mai penibil decât această realitate.
Mă refer la felul în care cei de acolo își trăiesc prezentul și se pregătesc de viitor.
Cum reacționează ei la ceea ce se întâmplă, de la jucători la conducători.
Sunt smiorcăiți, așa.
Moi.
Cam așa s-ar putea rezuma articolul de pe site-ul Gazetei despre problemele lui Mihalcea.
Au aflat că există niște tensiuni între jucători și antrenor, dar modul în care sunt detaliate lucrurile te face să crezi că n-au avut chef de subiect.
Cică Răuță și Straton au condus o revoltă împotriva lui Mihalcea după meciul pierdut cu Sepsi.
Cum arată o revoltă conform Gazetei?
Cei doi care n-au jucat plus alți câțiva i-au reproșat lui Mihalcea felul în care a făcut echipa.
Reproșurile le-au făcut în lipsă lui Mihalcea, c-așa arată revoltele și revoluțiile în ziua de azi.
Dar Mihalcea a aflat.
Tam-tam…