Becali e un personaj atât de simplu încât lumea îl înțelege din ce în ce mai greu.
Inclusiv unii dintre ziariștii din presa sportivă ajung să fie confuzi în legătură cu diversele mișcări ale acestuia.
De exemplu, s-a apucat Becali să spună că face ceva pe contractul cu Iordănescu, gata, picăm toți într-un fel de admirație amestecată cu pizmă:
Bă, ce de bani are ăsta! Nu-i pasă de juma de milion Euro! Ăsta dacă vrea să ia o măsură, o ia și gata!
Stai liniștit, îi pasă… Hehehe, ce-i mai pasă!
Nu am scris nimic despre situația de la Cluj pentru c-am tot avut impresia că mă grăbesc.
Inclusiv după turul cu Dudelange, credeam că vor bate-n retur și se vor califica. Deci, cumva, n-ar mai fi avut rost să spun ceva.
Eliminarea e stupefiantă. Nu a fost stupefiantă, este. Spun asta pentru că efectul a ceea ce s-a întâmplat nu dispare doar pentru că-i la modă să treci peste ce-a fost și să-ți vezi de ceea ce urmează.
Nu-s vreun mirat de fel, am văzut o grămadă de meciuri în care echipele românești au fost eliminate de formații foarte slabe – Craiova de Pobeda Prilep,Rapid de Skonto Riga etc.
Totuși, dacă nu ar fi marcat acele 4 goluri Legiei Varșovia, echipa din Luxemburg trebuia să fie din perspectiva bunului simț fotbalistic una dintre cele mai slabe formații care călca în România.
N-a fost nici pe departe așa, dar CFR Cluj tot s-a făcut de râs de-o manieră incredibilă.
Dacă aș fi suporter al acestei formații, aș fi buimac din cauza dezamăgirii.
Bun, ce se întâmplă la Cluj?