De câte ori am încercat să-mi dau seama care este treaba cu selecționerul Mirel Rădoi, făceam din start o eroare.
Eroarea era că-i analizam acțiunile și atitudinile ca și când Rădoi ar fi un adult.
Uneori, chiar este.
Doar că asta nu se-ntâmplă neapărat în toate momentele care ar necesita maturitate.
De multe ori, acțiunile și reacțiile selecționerului par mai degrabă ale unui puști de grădiniță.
Hagi spune că trebuie să fim optimiști, că avem calitate.
Doar că dincolo de optimism și calitate ne trebuie și un plan major care să ne aducă succesul.
Gabi Balint, Marica și mulți alții vorbesc despre lipsă de valoare și se arată pesimiști.
Toșca vorbește de părți pozitive, Rădoi vorbește de părți negative.
Cornel Dinu nu iartă pe nimeni, din reflex.
Iar Ilie Dumitrescu îi cam iartă pe toți, din eleganță.
Se spun multe prostii despre naționala României după meciul cu Suedia.
Majoritatea au legătură ori cu necunoașterea, ori cu niște izbucniri emoționale.
Nu mai vorbesc de situația în care cele două se combină.
Am să discut câteva dintre acestea pentru a putea privi cu toții aproape liniștiți ce se-ntâmplă în continuare.
De câțiva ani buni se discută despre această variantă – să luăm un străin valoros pe care-l cunoaștem, să-i dăm centățenia română și să-l folosim la națională.
O fac și alții, mult mai avansați fotbalistic, de ce nu am face-o și noi?
De altfel, de-a lungul timpului, am avut câțiva astfel de fotbaliști suficient de valoroși încât să fie propuși. Nu ceva de speriat, dar au fost. A fost însă greu să se-ntâmple asta în special pentru că-n zona de decizie am avut conducători și selecționeri destul de conservatori de felul lor.
Prin urmare, e vorba de felu-n care văd oamenii lucrurile.
Dacă nu ai observat singur, îți pot spune eu.
De vreo 10-15 ani, Cornel Dinu are mai multe aprecieri negative despre tot ce mișcă-n lumea fotbalului decât avea FMI despre România când ne dădea tranșe de doar câteva zeci de milioane de dolari.
Foarte probabil, e vorba de un amestec între felul său de-a fi și experiențele pe care le-a trăit de-a lungul timpului în relație cu diverși oameni.
Totuși, dacă de mai bine de un deceniu faci acest lucru în mod constant, atunci în mod evident devine un reflex să-i ataci pe alții, să-i ironizezi, să te arăți îngrețoșat etc.