Patronul Stelei susține c-ar fi primit o ofertă pentru vânzarea lui Toșca – 2,2 milioane Euro de la Pescara.
Steaua nu și-a vândut jucătorul și chiar i-ar fi mărit salariul cu 50% până la aproximativ 15.000 Euro lunar.
În opinia mea, Steaua ar fi trebuit să-l vândă acum pe Toșca.
Nu pentru că n-ar putea să obțină-n viitorul apropiat mai mult de 2,2 milioane de Euro, ci pentru că avea oportunitatea de-a declanșa etapele unei afaceri mai profitabile.
Concret, dacă-l vindea pe Toșca, Steaua nu doar că-ncasa o sumă foarte bună, dar avea posibilitatea să-l cumpere acum pe Țîru de la Viitorul.
Mai mult, achiziția lui Țîru s-ar fi făcut într-un context foarte important – Steaua îl are în acest moment pe Tamaș în lot și căpitanul Viitorului ar fi avut posibilitatea să joace și să se antreneze, în sfârșit, alături de un fotbalist de la care are ce să-nvețe cu adevărat.
Știu, în momentul de față, o bună parte dintre voi se gândesc la viața extra sportivă a lui Tamaș, dar acesta rămâne un exemplu extraordinar din orice punct de vedere.
Poți învăța de la el și ce să faci când vine vorba de seriozitatea cu care se antrenează și inteligența cu care joacă, dar și ce să nu faci, când vine vorba de anumite ieșiri din afara terenului.
În fine, Toșca este fotbalistul meu preferat din lotul Stelei, dar cred că Țîru are o marjă de creștere foarte bună și poate fi vândut cu un preț excelent în următorii doi ani.
Ambii au o viteză de deplasare foarte bună pentru postul de fundaș central, de asemenea au și viteză de reacție excelentă.
Țîru este mai înalt, are 1,84 față de 1,80 sau 1,81 m cât are Toșca în funcție de datele pe care le-am găsit pe diverse site-uri.
Ca detentă, amândoi stau foarte bine, dar Țîru pare să aibă un timing mai bun când vine vorba de jocul aerian decât Toșca.
Toșca are o intensitate deosebită când vine vorba de duelurile fizice și, raportat la fizicul său, mi se pare cam cel mai puternic fotbalist din campionatul nostru.
În schimb, Țîru a crescut și el fizic în ultima perioadă, dar impresionează printr-o tehnică de deposedare cum nu prea există-n campionatul nostru.
Numai în ultimele etape am văzut trei recuperări incredibile de balon, prin alunecare, cu acroșaj din spatele adversarului aflat în alergare. Totul foarte curat, foarte exact.
Pentru asta-ți trebuie în egală măsură și talent, și minte, și juniorat bun. Țâru le are pe amântrei.
În fine, Bogdan Țîru are o margine de creștere mai mare decât are Alin Toșca.
Nu spun că va fi mai bun, ci doar că-l ajută vârsta și celelalte calități să crească în continuare accelerat și poate-n salturi mari. Mai ales că, până acum, n-a apucat să joace la o echipă cu prezență constantă în Europa.